Gheboaia, Dâmbovița

În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Gheboaia, Dâmbovița, explorând multiplele sale fațete și impactul său în diverse domenii. De la origine până la evoluția sa de astăzi, Gheboaia, Dâmbovița a jucat un rol crucial în societate, trezind interesul și curiozitatea oamenilor de toate vârstele și mediile. În acest sens, vom descoperi modul în care Gheboaia, Dâmbovița a influențat și inspirat generații întregi, precum și relevanța sa în contextul actual. Pe scurt, ne vom cufunda într-o călătorie incitantă prin Gheboaia, Dâmbovița, dezvăluindu-i misterele și dezvăluindu-i cele mai captivante secrete. Ești gata să intri în această lume interesantă?

Gheboaia
—  sat  —
Map
Gheboaia (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°48′7″N 25°44′55″E ({{PAGENAME}}) / 44.80194°N 25.74861°E
Țară România
Județ Dâmbovița
ComunăFinta
SIRUTA67513
Populație (2021)
 - Total1.862 locuitori
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal137224
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheboaia este un sat în comuna Finta din județul Dâmbovița, Muntenia, România.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Gheboaia alcătuia o comună de sine stătătoare în plasa Ialomița a județului Dâmbovița, comună ce avea 750 de locuitori, o fabrică mare de spirt, o biserică și o școală.[1] În 1925, comuna Gheboaia făcea parte din plasa Bilciurești a aceluiași județ, era formată tot din unicul său sat, cu 1546 de locuitori.[2]

În 1950, comuna a fost arondată raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Gheboaia a fost desființată în 1968, iar satul ei component a fost inclus în comuna Finta, care a revenit la județul Dâmbovița, reînființat.[3][4]

Note

  1. ^ Lahovari, George Ioan (). „Gheboaia” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 501. 
  2. ^ „Comuna Gheboaia în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  3. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .