Gheorghe Dima

Date personale

Născut

28 septembrie/10 octombrie 1847
Brașov, Imperiul Austriac

Decedat

4 iunie 1925 (77 de ani)
Cluj, România

Înmormântat

Cimitirul Hajongard din Cluj

Cetățenie

România

Ocupație

compozitor, dirijor

Limbi vorbite

limba română

Activitate

Origine

român

Studii

Universitatea de Muzică și Teatru din Leipzig

Gen muzical

muzică cultă

Gheorghe Dima (cunoscut și ca George Dima, n. 28 decembrie 1847, Brașov, Imperiul Austriac – d. 4 iunie 1925, Cluj, România) a fost un compozitor, dirijor și pedagog român, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.^[1]

Copilăria. Studii

Gheorghe Dima s-a născut ultimul dintre cei patru copii ai lui Nicolae și al Zoei Dima. Va rămâne în scurt timp orfan de tată. Cu ajutorul fratelui său mai mare, Pandeli, tânărul Gheorghe urmează școala de profil tehnic, mai întâi în Liceul real din Viena și apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania).^[2]

În această perioadă se arată pentru prima oară interesat de muzică. Va lua mai întâi lecții de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, Dima va trece la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot.

Activitate

În tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a practicat ca profesor de muzică la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov, dirijor, fiind și director al Școlii de Gimnastică și Cântări din Brașov (1875 - 1879; 1899 - 1914), precum și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj. Din compozițiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură” (f.a.), „Muma lui Ștefan cel Mare” (1884?) și „Ștefan Vodă și codrul” (1904).

Compoziții

De vreme ce doar câteva dintre lucrările menționate au putut fi datate, pentru ordonarea lor s-a respectat criteriul alfabetic. Data exactă sau perioada realizării lucrărilor va fi notată alături, acolo unde se cunoaște.

Cântece pentru voce și pian (lieduri)

A venit un lup din crâng (versuri de George Coșbuc) Compus în 16 octombrie 1904.
De ce nu-mi vii? (tradus în limba germană ca «O, komm zu mir!»; versuri de Mihai Eminescu)
Peste vârfuri (trad. lb. germ. «Wehmuth»; versuri de Mihai Eminescu) Traducere întocmit de Mite Kremnitz. Cântat prima oară la Sibiu, în 1897. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”.
Somnoroase păsărele (trad. lb. germ. «Müde Vöglein»; versuri de Mihai Eminescu) Compus la 31 octombrie 1896. Traducerea a fost făcută de soția compozitorului, Maria. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”.

Coruri

Bărbătești

Hai în horă... (versuri de Vasile Alecsandri) Cântat prima oară la Sibiu, în 1884, sub formă de cor mixt.

Mixte

Două inimi nu-mi dau pace (versuri populare)
Hora (cu acompaniament de pian; versuri de Vasile Alecsandri)
Primăvara (versuri de Vasile Alecsandri)
Ziua ninge (versuri de Vasile Alecsandri – poezia „Iarna”)

Cantate

Muma lui Ștefan cel Mare, baladă pentru soliști și cor, cu acompaniament de pian (versuri de Dimitrie Bolintineanu)

Adaptări după cântece populare

Există un număr de piese scrise pornind de la melodi populare, cel mai adesea românești (cunoscute publicului la momentul întocmirii acestora, preluări sau în câteva cazuri, melodii vechi), dar și ale altor popoare.

Pentru voce și pian

Hop, țurcă, furcă! Dedicat „fratelui meu Pandeli”.
Jelui-m-aș și n-am cui... (trad. lb. germ. «Trauter Wald dir möcht' ich klagen») Traducerea în limba germană a fost făcută de autor. Dedicat „doamnei Veturia Triteanu”.
Mândruliță de demult (trad. lb. germ. «Liebchen mein, seit manchem Jahr») Cântat prima oară la Sibiu, în 1895, aranjat pentru cor mixt. Dedicat „iubitei mele soții”.
Sub fereastra mândrei mele (trad. lb. germ. «Vordem Fenster meiner Süssen») Dedicat „iubitei mele soții”, care a realizat traducerea în limba germană a versurilor.
Știi tu, mândro? (trad. lb. germ. «Hör' mich an und folge gut...»)

Coruri bărbătești

Cucule pasăre sură
În zadar alerg pământul
Scumpă, dragă copiliță
Toată iarna ger și frig

Coruri mixte

Ce faci Ioană? Cântat prima dată la Sibiu, în 1894.
Cucuruz cu frunza-n sus
Hei, leliță din cel sat...
Anika de la moară (cântec popular slovac; strofele 3 și 4 adăugate de Ecaterina Pitiș)
Cărăușul (cântec popular slovac; strofele 2 și 3 adăugate de Ecaterina Pitiș)
Nu m-ar arde dorul (cântec popular slovac)
O, ce veste minunată! (1888) ^[3]

Omagii

În semn de prețuire, mai multe edificii din România poartă numele compozitorului. Este cazul Academiei de muzică din Cluj, unde Gheorghe Dima a fost primul în funcția de director. De asemenea, Filarmonica din Brașov îi poartă numele, începând din 1946.

Referințe

^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
^ Dima (1958), pag. 5
^ Vasile Stanciu. „Gheorghe Dima (1847-1925) si rolul determinant al compozitorului în afirmarea muzicii corale bisericesti din Transilvania”. Studia Universitatis Babes-Bolyai - Orthodox Theology (1-2/2001). Arhivat din original la 4 martie 2014. Accesat în 11 decembrie 2010.

Bibliografie

Cărți

Albume de piese și partituri

Dima, Gheorghe (1958). Opere alese, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București
Notă. Albumul a fost tipărit cu ocazia aniversării a 110 ani de la nașterea compozitorului. Ediție critică de Viorel Cosma.

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – D
Gheorghe Dima Arhivat în 4 august 2007, la Wayback Machine. pe site-ul Muzeul Mureșenilor
Maestrul Gheorghe Dima, fiul uitat al Brasovului - Monitorul Expres - Autor: Camelia Onciu, publicat la 28 septembrie 2012

[1] Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română

[dima5-2] Dima (1958), pag. 5

[3] Vasile Stanciu. „Gheorghe Dima (1847-1925) si rolul determinant al compozitorului în afirmarea muzicii corale bisericesti din Transilvania”. Studia Universitatis Babes-Bolyai - Orthodox Theology (1-2/2001). Arhivat din original la 4 martie 2014. Accesat în 11 decembrie 2010.

[1]

[2]

[3]