Graiul ardelenesc

În lumea de astăzi, Graiul ardelenesc a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg al societății. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii populare, Graiul ardelenesc a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. Cu un număr tot mai mare de studii și dezbateri care abordează importanța sa, Graiul ardelenesc s-a poziționat ca un subiect central în discursul contemporan. Pe măsură ce intrăm într-o lume din ce în ce mai globalizată și conectată, relevanța lui Graiul ardelenesc pare să crească, atrăgând atenția unor indivizi din diferite domenii și discipline. În acest articol, vom explora unele dintre cele mai relevante dimensiuni ale Graiul ardelenesc și impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale societății de astăzi.

Graiurile limbii române:
Româna standard
    Graiul ardelenesc
    Graiul bănățean
    Graiul bucovinean
    Graiul crișean
    Graiul moldovenesc
    Graiul maramureșean
    Graiul muntenesc
    Graiul oltenesc
Româna din Rep. Moldova
Româna din Timoc
Româna din Ucraina
Româna din Voivodina
Harta graiurilor dacoromâne

Existența unui grai ardelenesc distinct a fost controversată de la începuturile dialectologiei românești[1][2]. Primii care au susținut existența unui asemenea grai au fost Heimann Hariton Tiktin și Moses Gaster. Cel din urmă a menționat totodată că o parte din graiurile ardelenești se aseamănă cu cele moldovenești, iar alta cu cele muntenești. Gustav Weigand a contestat autonomia unui asemenea grai, considerând că în Transilvania se vorbesc graiuri de tranziție între grupurile moldovenesc și muntenesc. Sextil Pușcariu a reluat această concepție și a dezvoltat-o încadrând graiurile din Transilvania de nord printre cele din Moldova, pe cele din vestul teritoriului printre cele din Banat și din Crișana, iar pe cele din sudul acestuia printre cele din Muntenia. Mai târziu a recunoscut totuși ca autonome graiul crișean și pe cel maramureșean. Gheorghe Ivănescu a distins 20 de graiuri românești autonome, printre care patru ardelenești. Vasile Frățilă și Vasile Ursan au ajuns la concluzia că există un grup de graiuri ardelenești, făcând parte din grupul de nord al graiurilor, cu unele caracteristici comune, distincte de cele ale graiurilor moldovenesc, muntenesc și bănățean. După părerea lor, teritoriul din interiorul arcului carpatic, în afară de Banat, cuprinde patru arii dialectale: crișeană, maramureșeană, transilvăneană de nord-est și transilvăneană de centru și sud[3].

Caracteristici fonetice

Fenomen Exemplu dialectal Corespondent în varietatea standard
lungirea vocalelor accentuate
diftongul accentuat >
curea
vedea[4]
accentuat > înaintea unei silabe cu
mele
spele
diftongul accentuat >
soare
boală
> înainte de silabă accentuată papuc
accentuarea unor verbe pe radical
înfășór
măsór
> în verbele durmi, adurmi dormi, adormi
grupul latinesc >

câine
mâine
pâine

Note

  1. ^ Sala 1989, p. 90.
  2. ^ Ursan 2008, p. 77–78.
  3. ^ Ursan 2008, p. 77–83.
  4. ^ Secțiune după Ursan 2008, p. 81 și 83.

Surse bibliografice

Legături externe

  • Graiul ardelenesc, Regionalisme.ro (accesat la 24 iulie 2020)
  • Șanțul (scurt metraj în grai ardelenesc), Special Arad, 30 aprilie 2014 (accesat la 24 iulie 2020)