În acest articol, vom aborda subiectul Mic dicționar enciclopedic, care a captat atenția multora în ultima vreme. Mic dicționar enciclopedic este un subiect care a generat controverse și dezbateri, stârnind un mare interes atât în comunitatea academică, cât și în societate în general. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele aspecte legate de Mic dicționar enciclopedic, de la originea și evoluția sa, până la impactul său în diferite domenii. În plus, vom analiza posibilele implicații și consecințe pe care le poate avea Mic dicționar enciclopedic în viitor. Fără îndoială, Mic dicționar enciclopedic este un subiect care merită o reflecție și o analiză profundă, așa că este crucial să ne creștem înțelegerea asupra acestuia.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Mic dicționar enciclopedic | |
![]() Coperta ediției din 1972; în colțul din stânga-jos este situată sigla editurii cu deviza Multum in parvo. | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | ![]() |
Gen | dicționar enciclopedic |
Ediția originală | |
Titlu original | Mic dicționar enciclopedic |
Limba | română |
Editură | Editura Enciclopedică Română, București |
Țara primei apariții | România |
Data primei apariții | 1972 |
Număr de pagini | 1730 |
Modifică date / text ![]() |
Micul dicționar enciclopedic este o lucrare enciclopedică într-un singur volum apărută la Editura Enciclopedică Română în anul 1972.
Micul dicționar enciclopedic conține, în aproape 1800 de pagini, 77.000 articole, o listă cu locuțiuni și expresii celebre străine, 4.500 ilustrații, 200 hărți și 100 planșe. Articolele sunt separate în două secțiuni.
Prima parte a lucrării, consacrată lexicului curent al limbii române, cuprinde, alături de vocabularul comun, noțiunile fundamentale din toate domeniile și disciplinele de specialitate cu numeroase date și elemente de informație enciclopedică.
Partea a doua a dicționarului este rezervată numelor proprii (personalități, denumiri geografice, evenimente și localități istorice, monumente de cultură și de artă, instituții și organizații, publicații periodice, nume mitologice, de aștri etc.).