În acest articol, Grigore Dimitrescu va fi analizat în detaliu, abordând diferitele sale aspecte, impactul și relevanța în societatea actuală. De la origini și până la evoluția actuală, vor fi explorate diversele aspecte care fac din Grigore Dimitrescu un subiect de mare interes și dezbatere. În plus, va fi examinată influența sa în diferite domenii, cum ar fi cultura, politica, educația și tehnologia. Prin această analiză exhaustivă, urmărim să oferim o viziune cuprinzătoare a Grigore Dimitrescu, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele pe această temă și de a încuraja reflecția critică despre rolul său în lumea contemporană.
Grigore Dimitrescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1882 ![]() Ploiești, România[1] ![]() |
Decedat | 1955 (73 de ani) ![]() Sighetu Marmației, Maramureș, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | economist judecător profesor universitar ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Grigore (Dorel) Dimitrescu (n. 1882, Ploiești, România – d. 1955, Sighetu Marmației, Maramureș, România)[2] a fost un magistrat român, profesor universitar la Facultatea de Drept a Universității din București. Având și calitatea de specialist în finanțe (a devenit doctor în drept, economie și finanțe la Paris), a deținut și funcția de guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 3 februarie 1934 - 26 iulie 1935.[3]
În vremea lui, prin „Legea pentru organizarea și reglementarea comerțului de bancă” (8 mai 1934) a luat ființă Consiliul Superior Bancar, dirijat de banca centrală. Acesta organiza și îndruma activitatea băncilor din România de la acordarea autorizației de funcționare până la hotărârea de lichidare sau fuzionare.
În perioada comunistă a fost arestat în cadrul operațiunii din noaptea de 5/6 mai 1950 și deținut în închisoarea de la Sighet,[4] unde a și decedat.[5]