Hélia Correia

În zilele noastre, Hélia Correia este un subiect care a captat atenția multor oameni din întreaga lume. Cu influența sa în diferite domenii ale societății, Hélia Correia a generat un interes din ce în ce mai mare și a devenit un subiect recurent de conversație. Din impactul său asupra politicii, culturii, tehnologiei și vieții de zi cu zi, Hélia Correia s-a dovedit a fi un element cheie în modul în care oamenii văd lumea din jurul lor. În acest articol, vom explora rolul fundamental pe care Hélia Correia îl joacă în societatea noastră și vom examina modul în care a evoluat de-a lungul timpului.

Hélia Correia
Date personale
Născutăfebruarie 1949
Lisabona
Cetățenie Portugalia[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator, dramaturg, poet, traducătoare
Limbi vorbitelimba portugheză[2] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Mișcare/curent literarrealism magic, clasicism, postmodernism
Specie literarăproză, poezie, teatru, traducere literară
Operă de debutO Separar das Águas
Opere semnificativeLillias Fraser (roman, 2001), Contos (nuvele, 2008), A Terceira Miséria (poezie, 2012)
Influențe
Camilo Castelo Branco,
Emily Brontë
Note
PremiiPremiul Camões 2015
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hélia Correia (n. 1949, Lisabona, Portugalia) este o prozatoare, poetă și traducătoare portugheză. A scris și piese de teatru.

Biografie

Correia s-a născut la Lisabona în februarie 1949, și a crescut în Mafra, orașul natal al mamei sale. Tatăl era anti-fascist și a fost arestat înaintea nașterii ei de către regimul Salazar.[3]

La Universitatea din Lisabona, a studiat la Filologie, limbile romanice.[4] În acest timp, a început să publice poezie în suplimentele literare din acele vremuri, așa cum a fost Juvenil do Diário de Lisboa sub pseudonimul Mário Castrim.[3]

Cariera

După ce a lucrat o perioadă ca profesoară de liceu, Hélia Correia a urmat studii post universitare în teatru clasic.

Cariera literara a început în 1981 o dată cu publicarea volumului de debut intitulat O Separar das Águas. A cunoscut un rapid succes comercial și o recunoaștere a criticilor, care au lăudat-o pentru scrisul inovator, dar care a rămas legat de tradițiile literare. Ei au observat că opera sa a fost influențată de Camilo Castelo Branco și Emily Brontë, precum și unele legături cu dramele grecești antice.[3]

Câteva dintre nuvelele sale, incluzând O Número dos Vivos (1982) și Montedemo (1983), pot fi considerate lucrări de un realism magic. Correia a acceptat aceste considerente spunând că nu poate ignora importanț realismului magic din America de Sud.[3]

Câțiva critici au spus că operele sale de la început erau influențate de gândirea feministă franceză. Maria Teresa Horta a descris lucrările lui Correia ca "viscerale" și "primordiale".[5]

Din anii 1990, a început să creeze lucrări teatrale. A reinterpretat miturile Greciei antice din punctul de vedere al eroinelor, precum Perdição, Exercício sobre Antígona sau O Rancor, Exercício sobre Helena.[6]

În 2001, a apărut cea mai populară cartea a sa, Lillias Fraser, a cărei acțiune se desfășoară în perioada 1746 - 1762 și se întinde din Scoția până în Portugalia, incluzând și cutremurul din Lisabona. Cartea a câștigat premiul Portuguese PEN Club.

Lucrări

Ficțiune

  • 1981 – O Separar das Águas
  • 1982 – O Número dos Vivos
  • 1983 – Montedemo
  • 1985 – Villa Celeste
  • 1987 – Soma
  • 1988 – A Fenda Erótica
  • 1991 – A Casa Eterna
  • 1996 – Insânia
  • 2001 – Lillias Fraser
  • 2001 – Antartida de mil folhas
  • 2002 – Apodera-te de mim
  • 2008 – Contos
  • 2014 – Vinte degraus e outros contos

Poezie

  • 1986 – A Pequena Morte / Esse Eterno Canto
  • 2012 – A Terceira Miséria

Teatru

  • 1991 – Perdição, Exercício sobre Antígona
  • 1991 – Florbela
  • 2000 – O Rancor, Exercício sobre Helena
  • 2005 – O Segredo de Chantel
  • 2008 – A Ilha Encantada

Pentru copii

  • 1988 – A Luz de Newton (șapte povestiri despre culori)[7]

Premii și distincții

  • 2001 Portuguese PEN Club prize - pentru Lillias Fraser[7]
  • 2006 Prémio Máxima de Literatura - pentru Bastardia[7]
  • 2010 Prémio da Fundação Inês de Castro - pentru Adoecer [8]
  • 2012 Premiul Casino da Póvoa - pentru volumul de poezii A Terceira Miséria[7]
  • 2013 Premiul Vergílio Ferreira - pentru întreaga operă, acordat de Universitatea din Évora[7]
  • 2013 Prémio Literário Correntes d'Escritas - pentru A Terceira Miséria, un tribut către Grecia.[8]
  • 2015 Grand Prize Camilo Castelo Branco - pentru 20 Degraus e Outros Contos.
  • 2015 Premiul Camões[3]

Referințe

  1. ^ Prêmio Camões de Literatura (în portugheză), accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c d e pt Queirós, Luís Miguel; Gomes, Kathleen; Coutinho, Isabel; Lucas, Isabel (). „Hélia Correia é a vencedora do Prémio Camões”. Publico. Accesat în . 
  4. ^ pt „Hélia Correia distinguida com Prémio Vergílio Ferreira 2013 pela Universidade de Évora”. Rádio e Televisão de Portugal. . 
  5. ^ en Owen, Hilary; Alonso, Cláudia Pazos (februarie 2011). Antigone's Daughters?: Gender, Genealogy and the Politics of Authorship in 20th-Century Portuguese Women's Writing. Bucknell University Press. p. 232. ISBN 978-1-61148-003-0. 
  6. ^ Fernandes, Ana Raquel. „Hélia Correia”. Institute of Modern Languages Research. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c d e pt Costa, Maria João (). „Hélia Correia vence Prémio Correntes d'Escritas”. Rádio Renascença. Accesat în . 
  8. ^ a b pt Andrade, Sérgio C. (). „Hélia Correia vence Correntes d'Escritas e presta homenagem à Grécia”. Público.