În lumea de astăzi, Hans Moser (actor) este un subiect care stârnește un mare interes și dezbatere în diverse domenii. Fie în domeniul academic, în lumea muncii sau în societate în general, Hans Moser (actor) a devenit un subiect de relevanță și actualitate. Opiniile pe această temă sunt variate și de aceea este important să analizăm și să reflectăm asupra Hans Moser (actor) din perspective diferite. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Hans Moser (actor), impactul său astăzi și posibilele scenarii viitoare. De asemenea, vom aprofunda în reflecțiile și dezbaterile pe care le-a generat, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestei teme.
Hans Moser | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Johann Julier ![]() |
Născut | [1][2][3][4][5] ![]() Viena, Austro-Ungaria[6] ![]() |
Decedat | (83 de ani)[7][1][2][3][8] ![]() Viena, Austria[9] ![]() |
Înmormântat | Cimitirul Central din Viena ![]() |
Cauza decesului | cauze naturale (cancer) ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | scenarist actor de teatru actor de film ![]() |
Limbi vorbite | limba germană ![]() |
Alte premii | |
Ehrenring der Stadt Wien Kainz Medal Deutscher Filmpreis/Ehrenpreis (1962) ![]() | |
Semnătură | |
![]() | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Hans Moser (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , Viena, Austria) a fost un actor austriac care, de-a lungul carierei sale, din anii 1920 până la moartea sa, a apărut mai ales în filme de comedie. Este unul dintre actorii definitorii ai genului Wiener Film(d). Moser a jucat în peste 150 de filme.[10]
Numele lui adevărat era Johann Julier. Jean Julier sau Jean Juliet sunt adesea menționate eronat ca nume oficiale.
În teatru, a jucat personaje ciudate, mai ales servitori sau mici burghezi, dar și figuri de circ, mormăind, bâjbâind și cu mișcări circulare. În film, a portretizat adesea personaje care suferă schimbări semnificative de-a lungul intrigii (ca în Der Herr Kanzleirat din 1948).[11]
Moser a fost, de asemenea, un cântăreț popular de cântece vieneze (Wienerlied).[12] Cel mai faimos este probabil Filoxera. Vocea sa mormăitoare distinctă este folosită și astăzi de imitatorii de voce în cabarete și în scopuri publicitare. Presa contemporană l-a numit uneori „Nuschel-Moser”.
S-a născut ca Johann Julier la 6 august 1880 în Viena, Austro-Ungaria. A fost al treilea dintre cei patru copii ai maghiarului de origine franceză Franz Julier (1838–1898), sculptor academic și al soției sale Serafina (1852–1912), care avea un magazin de lactate în (piața) Naschmarkt(d) din Viena. A crescut în cartierul Margareten(d) din capitală. Din copilărie, Moser a visat să joace pe scenă, dar părinții lui erau împotrivă ca să urmeze o carieră de actor. Viitorul actor a început o ucenicie ca un contabil într-un magazin de articole din piele.
Tânărul Johann Julier a primit lecții de vorbire de la actorul de curte Josef Moser, al cărui nume de familie l-a adoptat ca nume de scenă. Apoi a călătorit prin țară cu teatre ambulante. În 1897 a primit primul rol la Teatrul Orașului Reichenberg (în cehă: Divadlo F. X. Šaldy) din Boemia.[13] În 1903, a fost angajat la renumitul Theater in der Josefstadt(d), care era atunci condus de Josef Jarno(d).[14] Cu toate acestea, nu a avut succes pentru că aspectul și înălțimea de 1,57 m l-au făcut nepotrivit pentru rolurile de iubit adecvate vârstei sale. Astfel, în 1907 a călătorit din nou cu teatre ambulante prin țările Austro-Ungariei. După 1910, a avut roluri mai mici în cabaretul și teatrul vienz. La 5 august 1911, s-a căsătorit cu Blanka (mai târziu: Blanca) Hirschler (1890–1974), care provenea dintr-o familie de evrei. În 1913 s-a născut fiica lor Margarete. În acest an a avut primele succese în roluri solo de comediant pe scena „Max und Moritz” din St. Annahof (Viena).
În timpul Primului Război Mondial, a slujit în Regimentul de Infanterie 4 pe frontul Isonzo, unde a distras atenția camarazilor de la cruda realitate a războiului cu glume excelente.
După război, a jucat regulat în cabaretele vieneze „Budapest Orpheum”, „Reklame”, „Hölle”, „Leopoldi-Wiesenthal” și în „Teatrul Intimem” al lui Heinrich Eisenbach. În 1922, Fritz Löhner-Beda(d) a scris special pentru el piesa solo într-un act Ich bin der Hausmeister vom Siebenerhaus. În 1923, compozitorul Robert Stolz(d) l-a angajat la Teatrul Ronacher(d). Doi ani mai târziu, Max Reinhardt l-a adus pe actor înapoi la Theater in der Josefstadt, unde a jucat în piese de Johann Nestroy(d), Arthur Schnitzler și Ödön von Horváth. În 1925, primul articol despre Moser a apărut în Neue Freie Presse, unde a fost descris ca fiind cel mai tânăr și ultimul bufon vienez.
A ajuns rapid actorul preferat al lui Reinhardt pe care l-a însoțit în turneul său din SUA în sezonul 1927/1928, unde a apărut, printre altele, în Visul unei nopți de vară pe Broadway în New York. La Viena a fost supranumit în curând Der Moser – la fel cum popularul actor și comedian Alexander Girardi(d) a fost supranumit cândva Der Girardi.[15]
A primit primul său rol într-un film sonor în 1930 ca actor secundar în Geld auf der Straße.[16][17][18]
Moser a portretizat adesea pe omul obișnuit de pe stradă, de obicei subalternul altcuiva – sluga,[19] chelnerul, hamalul, negustorul, vizitiul, micul birocrat etc. De asemenea, a interpretat mereu rolul unor oameni cinstiți, morali și bine intenționați care, incapabili să-și păstreze calmul și să gândească lucid în situații cruciale, se pun pe ei înșiși și pe toți cei din jur în necazuri.[20] Ca tată al unei fiice frumoase – de multe ori văduv – el a fost mereu cel încăpățânat care își dă seama abia la sfârșitul filmului, când toate cazurile de identitate greșită au fost lămurite și toate secretele au fost dezvăluite, că a greșit teribil tot timpul.[15][21]
Moser era recunoscut în special pentru că mormăia indistinct pentru efectul comic, mai degrabă decât pronunța cuvintele și propozițiile în mod clar, și, de asemenea, pentru că nu reușea să-și termine propozițiile – ceea ce, în combinație cu dialectul său vienez moderat, a făcut ca vorbitorii nenativi de germană austriacă să înțeleagă greu ceea ce spunea.
Partenerii lui Moser în filmele sale de comedie au fost Paul Hörbiger(d), Theo Lingen(d), Oskar Sima(d) sau Annie Rosar(d), cu care era și prieten. Cu toate acestea, Moser a avut și roluri serioase, mai ales pe scenă și, spre sfârșitul vieții, la televiziune.
În timpul regimului nazist, Moser a refuzat să divorțeze de soția sa, Blanca Hirschler, care era evreică.[22] În 1939 a trebuit să emigreze în Ungaria, în timp ce fiica lui Moser, care era deja căsătorită, a emigrat în Argentina. Datorită popularității sale, Moser a reușit să continue să lucreze ca actor în filme germane, în ciuda căsătoriei sale. În 1944, Moser a fost pe lista celor binecuvântați de Dumnezeu (Gottbegnadeten-Liste) a Ministerului de Stat pentru Informarea Opiniei Publice și Propagandă (Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda).[23]
După Al Doilea Război Mondial, cuplul a locuit din nou împreună în vila din Viena-Hietzing, Auhofstraße 76–78.[24]
În 1961, Moser a jucat rolul regelui magic în Poveștile din Pădurea Vienei (Geschichten aus dem Wiener Wald(d)) de Ödön von Horváth (regia Erich Neuberg),[25] rol pe care îl jucase deja în 1931 sub conducerea lui Heinz Hilpert(d) la premiera de la Berlin, pentru o versiune TV austriacă.[26]
Hans Moser a decedat de cancer pulmonar la Viena în 1964, la 83 de ani. A fost înmormântat în Cimitirul Central din Viena. Printre cei îndoliați au fost Franz Jonas(d), Paul Hörbiger(d), Paula Wessely(d) și fiica ei Christiane Hörbiger(d).[27] În 1974, soția sa Blanca a fost și ea înmormântată în Cimitirul Central.
Popularitatea sa continuă este confirmată de faptul că stilul său de a vorbi este încă parodiat, adesea de animatori foarte tineri.