Ibis alb australian

În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Ibis alb australian. Indiferent dacă căutați informații despre Ibis alb australian sau pur și simplu doriți să descoperiți tot ce are de oferit acest subiect, vă aflați în locul potrivit. De la impactul său asupra societății până la diferitele sale aplicații practice, vom explora în detaliu fiecare aspect al Ibis alb australian. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire și învățare care te va lăsa cu o viziune complet nouă asupra Ibis alb australian. Indiferent de nivelul tău de cunoștințe anterioare pe această temă, sunt sigur că vei găsi informații noi și relevante care îți vor fi foarte utile. Să începem!

Ibis alb australian
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Pelecaniforme
Familie: Threskiornithidae
Gen: Threskiornis
Specie: T. molucca
Nume binomial
Threskiornis molucca
(Cuvier, 1829)
Subspecii
  • T. m. moluccus
  • T. m. pygmaeus
Sinonime

Threskiornis moluccus

Modifică text Consultați documentația formatului

Ibisul alb australian (Threskiornis molucca) este o specie de ibis, o pasăre din familia Threskiornithidae. Este răspândit în mare parte din Australia. Deși este strâns înrudit cu ibisul sacru african, ibisul alb australian este o pasăre australiană nativă – contrar mitului urban, nu este o specie sălbatică introdusă în Australia de oameni și nu provine din Egipt.[2]

Descriere

Ibisul alb australian este o specie de ibis destul de mare, de aproximativ 65-75 cm lungime, are un penaj predominant alb, cu capul negru, fără pene, cioc negru, lung, curbat în jos și picioarele negre. Ciocul măsoară peste 16,7 cm la mascul și mai puțin la femelă. Există un anumit dimorfism sexual ca dimensiune, deoarece masculul, puțin mai greu, cântărește 1,7-2,5 kg, comparativ cu 1,4-1,9 kg la femelă.[3] Ca o comparație, ibisul alb american atinge, în general, 1 kg în greutate.[4] Coada superioară devine galbenă când păsările se reproduc. Strigătul păsării este un croncănit lung.[5]

Păsările imature au ciocuri mai scurte,[5] iar capul și gâtul sunt acoperite de pene.

Ibisul alb australian atinge maturitatea sexuală la trei ani,[3] și poate trăi până la vârsta de douăzeci și opt de ani.[6]

Comportament

Hrănire

Gama de alimente a ibisului alb australian include atât nevertebrate terestre și acvatice, cât și resturi de la oameni. Dieta principală este alcătuită din raci și midii, pe care pasărea le obține săpând cu ciocul său lung.

Reproducere

Sezonul de reproducere variază în funcție de zona din Australia, în general din august până în noiembrie în sud și din februarie până în mai, după sezonul umed, în nord. Cuibul este o platformă în formă de farfurie alcătuit din bețe, ierburi sau stuf, situat în copaci, în general lângă un corp de apă, cum ar fi un râu, o mlaștină sau un lac. Ibișii cuibăresc în mod obișnuit lângă alte păsări de apă precum egrete, stârci, lopătari sau cormorani. Femela depune două-trei ouă de un aln mat și cu o dimensiune de 65 mm × 44 mm.[7] Incubația durează 21-23 de zile. După eclozare, puii sunt neajutorați și durează 48 de zile pentru a le crește penele.[3]

Galerie

Note

  1. ^ BirdLife International (). „Threskiornis moluccus”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22697519A93618773. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22697519A93618773.en Accesibil gratuit. 
  2. ^ Contributor (). „Secrets of the Ibis: The surprising real reason 'bin chickens' took Sydney by storm”. The Sydney Sentinel (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c Legoe C, Ross G, ed. (aprilie 2007). „Wild about ibis: living with urban wildlife” (PDF). Department of Environment and Climate Change, New South Wales - website. Department of Environment and Climate Change NSW. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Hancock & Kushan, Storks, Ibises and Spoonbills of the World. Princeton University Press (1992), ISBN: 978-0-12-322730-0
  5. ^ a b Simpson K, Day N, Trusler P (). Field Guide to the Birds of Australia. Ringwood, Victoria: Viking O'Neil. p. 54. ISBN 978-0-670-90478-5. 
  6. ^ „Ibis invasion”. Australian Broadcasting Corporation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Beruldsen, Gordon (). Australian Birds: Their Nests and Eggs. Kenmore Hills, Qld: self. p. 177. ISBN 978-0-646-42798-0. 

Legături externe

 Acest articol referitor la subiecte din zoologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.