Alb

Aspect mută în bara laterală ascunde
Alb
 
Coordonatele culorii
Tripletă Hex#FFFFFF
sRGBB  (r, g, b)(255, 255, 255)
CMYKH   (c, m, y, k)(0, 0, 0, 0)
HSV       (h, s, v)(-°, 0%, 100%)
Sursăfără info
B: Normalizat la (byte)
H: Normalizat la (sută)

Albul este cea mai deschisă culoare și este acromatic (fără nuanță). Este culoarea zăpezii proaspete, a cretei și a laptelui și este opus negrului. Obiectele albe reflectă și împrăștie complet toate lungimile de undă vizibile ale luminii. Albul pe ecranul televizorului și al calculatorului este creat dintr-un amestec de lumină roșie, albastră și verde.

În Egiptul antic și Roma antică, preotesele purtau alb ca simbol al purității, iar romanii purtau o togă albă ca simbol al cetățeniei. În Evul Mediu și Renaștere, un unicorn alb simboliza castitatea și un miel alb sacrificiu și puritate. A fost culoarea regilor Franței și a mișcării monarhiste care s-a opus bolșevicilor în timpul Războiului Civil rus (1917-1922). Templele grecești și romane erau construite din marmură albă, iar începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu apariția arhitecturii neoclasice, albul a devenit cea mai comună culoare a noilor biserici, a capitolelor și a altor clădiri guvernamentale, în special în Statele Unite. A fost, de asemenea, utilizat pe scară largă în arhitectura modernă a secolului XX ca simbol al modernității și simplității.

Conform sondajelor din Europa și Statele Unite, albul este culoarea asociată cel mai adesea cu perfecțiunea, binele, onestitatea, curățenia, începutul, noul, neutralitatea și exactitatea. Albul este o culoare importantă pentru aproape toate religiile lumii. Papa, capul Bisericii Romano-Catolice, poartă alb din 1566, ca un simbol al purității și al sacrificiului. În islam și în șintoism este purtat de pelerini. În culturile occidentale și în Japonia, albul este cea mai frecventă culoare pentru rochiile de mireasă, simbolizând puritatea și virginitatea. În multe culturi asiatice, albul este și culoarea doliului.

Etimologie

Cuvânul românesc „alb” provine din latinescul albus care derivă din proto-indo-europeanul *h₂élbʰos, *álbʰos, *albʰós („alb”). În latină existau mai mulți termeni pentru a desemna albul: albus, „alb (mat)”, candidulus „alb strălucitor”,canus „alb-argintiu, cărunt, cenușiu”, lactineus „alb ca laptele”, marmoreus „alb ca marmura”, niveus „alb ca zăpada”, argenteus „(fig.) de culoarea argintului, argintiu”.

În celelalte limbi romanice cuvântul alb provine din blancus cuvânt din latina târzie împrumutat din germanicul *blank, iar acesta din proto-germanicul *blangkaz, „alb, luminos, orbitor” (franceză blanc, italiană bianco, spaniolă blanco, portugheză branco).

Istorie și artă

Preistorie și lumea antică

Albul a fost una dintre primele culori folosite în artă. Peștera Lascaux din Franța conține desene de tauri și alte animale desenate de artiști din Paleolitic, acum 18.000-17.000 de ani. Ei au folosit calcit sau cretă, uneori ca fundal, alteori ca punct de evidență, alături de cărbune și ocru roșu și galben în picturile lor din peșteri.

În Egiptul antic, albul era legat de zeița Isis. Preoții și preotesele Isis se îmbrăcau doar în pânză albă, care era folosită și pentru a înfășura mumiile.

În Grecia și alte civilizații antice, albul era adesea asociat cu laptele mamei. În mitologia greacă, zeul principal Zeus a fost hrănit la sânul nimfei Amalthea. În Talmud, laptele era una dintre cele patru substanțe sacre, alături de vin, miere și trandafir.

Grecii antici vedeau lumea în termeni de întuneric și lumină, deci albul era o culoare fundamentală. Potrivit lui Pliniu cel Bătrân în cartea sa Istorie naturală, Apelles (secolul al IV-lea î.Hr.) și ceilalți pictori celebri din Grecia antică au folosit doar patru culori în picturile lor: alb, roșu, galben și negru. Pentru vopsire, grecii au folosit pigmentul foarte toxic alb de plumb, realizat printr-un proces lung și laborios.

Toga simplă albă, cunoscută sub denumirea de toga virilis, era purtată la ocazii ceremoniale de către toți cetățenii romani cu vârsta de peste 14-18 ani. Magistrații și anumiți preoți purtau toga praetexta, cu o dungă mare violet. Pe vremea împăratului Augustus, nici un roman nu avea voie să apară în forum fără togă.

Romanii antici aveau două cuvinte pentru alb: albus, un alb simplu și candidus, un alb mai luminos. Un bărbat care dorea funcții publice la Roma purta o togă albă luminată cu cretă, numită toga candida, originea cuvântului „candidat”. Cuvântul latin candere însemna să lumineze, să fie luminos. A fost originea cuvintelor „candelă” și „candid”.

În Roma antică, preotesele zeiței Vesta, vestalele, se îmbrăcau în haine de in alb, cu un șal sau mantie albă și un voal alb. Ele protejau focul sacru al Romei. Albul simboliza puritatea, loialitatea și castitatea lor.

Istorie postclasică

Biserica creștină timpurie a adoptat simbolismul roman al albului drept culoare a purității, a sacrificiului și a virtuții. A devenit culoarea purtată de preoți în timpul liturghiei, culoarea purtată de călugării din Ordinul cistercian și, sub Papa Pius al V-lea, fost călugăr al Ordinului dominican, a devenit culoarea oficială purtată de Papa însuși. Călugării din Ordinul benedictin se îmbrăcau în lână naturală nevopsită albă sau gri, însă ulterior și-au schimbat culoarea în negru, culoarea smereniei și a penitenței.

În arta din istoria postclasică, mielul alb a devenit simbolul sacrificiului lui Hristos în numele omenirii. Ioan Botezătorul l-a descris pe Hristos ca mielul lui Dumnezeu, care a luat păcatele lumii asupra lui. Mielul alb a fost centrul unuia dintre cele mai faimoase tablouri din perioada medievală, Ghent Altarpiece de Jan van Eyck. Albul era, de asemenea, culoarea simbolică a Schimbării la Față. Evanghelia Sfântului Marcu descrie hainele lui Iisus ca „strălucitoare, depășind în albețe zăpada”.

Artiști precum Fra Angelico și-au folosit priceperea pentru a surprinde albul hainelor sale. În pictura sa despre Transfigurarea de la Mănăstirea Sfântului Marcu din Florența, Fra Angelico a subliniat îmbrăcămintea albă folosind un fundal ușor auriu.

În timpul istoriei postclasice, pictorii rareori au amestecat culorile, dar în Renaștere, influentul umanist și savant Leon Battista Alberti i-a încurajat pe artiști să adauge alb în culorile lor pentru a le face mai luminoase, mai strălucitoare și pentru a adăuga hilaritas (veselie). Mulți pictori i-au urmat sfaturile, iar paleta Renașterii a fost considerabil mai strălucitoare.

Istorie modernă

Până în secolul al XVI-lea, albul era culoarea doliului în rândul regalității. Văduvele regilor Franței au purtat alb până la Anne de Bretania în secolul al XVI-lea. O tunică albă era purtată și de cavaleri, împreună cu o mantie roșie, arătând dorința cavalerilor de a-și da sângele pentru rege sau pentru Biserică.

Secolele XVIII și XIX

Albul a fost culoarea dominantă a interioarelor arhitecturale în perioada barocă și în special stilul rococo care l-a urmat în secolul al XVIII-lea. Interioarele bisericilor erau concepute pentru a arăta puterea, gloria și bogăția bisericii. Erau pline de oglinzi, auriu, statui și reliefuri, unificate de alb.

Albul era, de asemenea, o culoare la modă atât pentru bărbați, cât și pentru femei în secolul al XVIII-lea. Bărbații din aristocrație și clasele superioare purtau peruci albe pudrate și ciorapi albi, iar femeile purtau rochii albe brodate și pastelate.

După Revoluția franceză, a devenit la modă un alb mai auster (blanc cassé), rochiile femeilor fiind modelate după ținutele Greciei Antice și ale Republicii Rome. Datorită designului destul de revelator al acestor rochii, doamnele care le purtau erau numite les merveilleuses (minunatele) de către francezii din acea epocă. Stilul Empire sub împăratul Napoleon I a fost modelat după tinutele mai conservatoare ale Romei antice imperiale.

Albul a fost culoarea universală a lenjeriei de femei și bărbați și a cearșafurilor din secolele XVIII și XIX. Era de neconceput cearșafuri sau lenjerie de orice altă culoare. Motivul era simplu: modul de spălare a lenjeriei în apă clocotită făcea ca orice altă culoare să se estompeze. Când lenjeria era uzată, era colectată și transformată în hârtie de înaltă calitate.

Secolele XX și XXI

Mișcarea Albă a fost opoziția care s-a format împotriva bolșevicilor în timpul Războiului Civil rusesc, care a urmat Revoluției Ruse din 1917. În cele din urmă a fost învinsă de bolșevici în 1921–22, iar mulți dintre membrii săi au emigrat în Europa.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, albul de plumb era încă cel mai popular pigment; dar între 1916 și 1918, companiile chimice din Norvegia și Statele Unite au început să producă alb de titan, obținut din oxid de titan. Acesta a fost identificat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea de către chimistul german Martin Klaproth, care a descoperit și uraniu. Avea de două ori puterea de acoperire a albului de plumb și era cel mai strălucitor pigment alb cunoscut. Până în 1945, 80% dintre pigmenții albi vânduti erau alb de titan.

Albul a fost folosit în forma sa cea mai simplă de către pictorul suprematist rus Kazimir Malevici în tabloul său din 1917 Alb pe alb, similar cu lucrarea anterioară Pătratul negru. A fost folosit și de pictorul modernist olandez Piet Mondrian. Cele mai cunoscute picturi ale sale au constat dintr-o pânză albă pură, cu grilaj de linii negre verticale și orizontale și dreptunghiuri de culori primare.

Albul și negru au fost folosite și de arhitecți moderniști, precum Le Corbusier. El a spus că o casă este „o mașină în care să trăiești” și a cerut o „arhitectură calmă și puternică” construită din beton armat și oțel, fără ornamente. Aproape toate clădirile arhitectului contemporan Richard Meier, cum ar fi muzeul său din Roma, care găzduiește Ara Pacis (Altarul Păcii), sunt albe, în tradiția Le Corbusier.

Știință

Fizică

Lumina este percepută de sistemul vizual uman ca albă atunci când lumina care intră în ochi stimulează toate cele trei tipuri de celule conice sensibile la culoare în cantități aproximativ egale. O persoană vede o suprafață ca albă dacă reflectă complet (adică absoarbe și emite imediat cu aceeași intensitate) un flux de lumină care cade pe ea, constând uniform din radiații de toate lungimile de undă ale spectrului vizibil. Dacă un corp absoarbe parțial lumina vizibilă a tuturor lungimilor de undă (emite la o intensitate mai mică decât radiația incidentă), suprafața unui astfel de corp va da o senzație de culoare gri.

În 1666, Isaac Newton a demonstrat că lumina albă poate fi spartă în culorile sale comppzit trecând-o printr-o prismă, apoi folosind o a doua prismă pentru a le reasambla. Înainte de Newton, majoritatea oamenilor de știință credeau că albul era culoarea fundamentală a luminii.

Lumina albă poate fi generată de Soare, de stele sau de surse de pe Pământ, cum ar fi lămpi fluorescente, LED-uri albe și becuri incandescente. Pe ecranul unui televizor color sau al unui calculator, albul este produs prin amestecarea culorilor primare de lumină: roșu, verde și albastru la intensitate maximă, proces numit sinteză aditivă. Lumina albă poate fi fabricată folosind lumină cu doar două lungimi de undă, de exemplu, amestecând lumina dintr-un laser roșu și cyan sau laser galben și albastru. Această lumină va avea totuși foarte puține aplicații practice, deoarece redarea culorilor obiectelor va fi foarte distorsionată.

Albul reflectă bine toate radiațiile. Drept urmare, el absoarbe și transformă în căldură doar o mică parte din energia radiantă pe care o primește. Din acest motiv rezervoarele și recipientele al căror conținut evită căldura, cum ar fi frigiderele menajere, sunt adesea acoperite cu alb. În țările fierbinți, mașinile albe sunt deosebit de populare, deoarece culoarea albă reflecă o parte a razelor solare permițând un confort mai bun în interior.

Astronomie

Imagine a lui Sirius A și Sirius B făcută de telescopul spațial Hubble. Sirius B, care este o pitică albă, poate fi văzută ca un punct slab de lumină în stânga jos a mult mai luminosului Sirius A.

O pitică albă este o rămășiță stelară compusă în mare parte din materie degenerată de electroni. Sunt foarte dense; masa unei pitice albe este comparabilă cu cea a Soarelui, iar volumul ei este comparabil cu cel al Pământului. Luminozitatea sa slabă provine din emisia de energie termică stocată. O pitică albă este foarte fierbinte când se formează, dar, din moment ce nu are sursă de energie, își va radia treptat energia și se va răci. Aceasta înseamnă că radiația sa, care are inițial o temperatură de culoare ridicată, se va micșora și se va înroși cu timpul.

Pe o perioadă foarte lungă de timp, o pitică albă se va răci la temperaturi la care nu va mai emite căldură sau lumină semnificativă și va deveni o pitică neagră rece. Cu toate acestea, întrucât nici o pitică albă nu poate fi mai veche decât Vârsta Universului (aproximativ 13,8 miliarde de ani), chiar și cele mai vechi pitice albe radiază încă la temperaturi de câteva mii de kelvini și nu se crede că există pitice negre.

Cea mai apropiată pitică albă cunoscută este Sirius B, situată la 8,6 ani lumină, componenta mai mică a stelei binare Sirius.

Biologie

Animalele albe își folosesc culoarea ca formă de camuflaj iarna. Animalele albe exercită în mod evident o fascinație specială, uneori de-a dreptul mistică, pentru oameni, mai ales atunci când sunt exemplare rare ale unei specii.

Cultură și tradiții

Multe popoare din regiunile arabe poartă haină lungă albă, în special în regiunea Golfului Arab, unde haina albă este un fel de costum național purtat de obicei de bărbații musulmani. Beduinii îl poartă, de asemenea, în călătoriile lor, deoarece culoarea albă este asociată în special cu laptele, iar albul este culoarea mulțumirii, recunoștinței, fericirii și fertilității.

Rochie de mireasă

În culturile occidentale, rochia de mireasă este cel mai frecvent albă, modă care a devenit populară de la căsătoria reginei Victoria în 1840. Primul exemplu documentat al unei prințese care purta o rochie albă de mireasă pentru o ceremonie de nuntă regală este cea a Philippa a Angliei, care purta o tunică cu o capă din mătase albă mărginită cu blană de veveriță și de hermină în 1406, când s-a căsătorit cu Eric de Pomerania. Maria, regina scoțienilor, a îmbrăcat o rochie albă de mireasă în 1559 când s-a căsătorit cu primul ei soț, Francisc, delfin al Franței, pentru că era culoarea ei preferată, deși albul era atunci culoarea doliului pentru reginele franceze.

Cu toate acestea, rochia albă de mireasă nu a fost o tendință larg răspândită; înainte de epoca victoriană, o mireasă se căsătorea în orice culoare, negrul fiind deosebit de popular în Scandinavia. Albul a devenit o opțiune populară în 1840, după căsătoria reginei Victoria cu Albert de Saxa-Coburg, când Victoria a purtat o rochie albă îmbrăcată cu dantelă Honiton. Ilustrațiile nunții au fost publicate pe scară largă, iar multe mirese au optat pentru alb în conformitate cu alegerea reginei.

Sporturi și jocuri

Purtarea uniformei albe este obligatorie în unele tipuri de sporturi, în special jocurile de luptă tradiționale care își au rădăcinile în Orientul Îndepărtat, cum ar fi: jujutsu, judo, karate și altele. Uniforma complet albă este folosită și în alte sporturi, precum scrima.

Albul reprezintă culoarea distinctivă a unor echipe locale și naționale în unele jocuri pe echipe, cum este cazul, de exemplu, în fotbal cu echipa națională germană de fotbal și cu echipa spaniolă Real Madrid, aceasta din urmă având numele de cod „Los Blancos”, care înseamnă „Albii”.

La Campionatele de tenis de la Wimbledon tradiția include un cod vestimentar strict alb pentru concurenți.

Culoarea albă este utilizată împreună cu negrul pentru a distinge culorile pietrelor în unele jocuri de strategie, cum ar fi: table, go și șah, unde în conformitate cu regulile, jocul este început de piesele albe.

Expresii

Asociații și simbolism

În Egiptul antic și Roma antică, preotesele purtau îmbrăcăminte albă ca simbol al purității, iar romanii purtau toga albă ca simbol al cetățeniei. În Evul Mediu și Renaștere, un unicorn alb simboliza castitatea, iar un miel alb sacrificiul și puritatea. A fost culoarea regală a regilor Franței și a mișcării monarhiste care s-a opus bolșevicilor în timpul războiului civil rus (1917–1922). Templele grecești și romane aveau fațada din marmură albă, iar începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu apariția arhitecturii neoclasice, albul a devenit cea mai comună culoare a noilor biserici, capitolii și alte clădiri guvernamentale, în special în Statele Unite. Arhitectul și savantul Renașterii Leon Battista Alberti scria în 1452 că bisericile ar trebui să fie tencuite în interior, deoarece albul era singura culoare potrivită pentru reflecție și meditație. De asemenea, albul a fost utilizat pe scară largă în arhitectura modernă a secolului XX ca simbol al modernității și simplității.

Albul este culoarea din cultura occidentală cel mai adesea asociată cu începuturile. Regina Elisabeta a II-a poartă alb când deschide fiecare sesiune a Parlamentului britanic. În societatea înaltă, debutantele poartă în mod tradițional alb la primul lor bal.

Albul este culoarea cea mai asociată cu curățenia. Obiectele care sunt de așteptat să fie curate, cum ar fi frigiderele și vasele, toaletele și chiuvetele, lenjeria de pat și prosoapele, sunt în mod tradițional albe. Albul era culoarea tradițională a hainei medicilor, asistenților medicali, oamenilor de știință și a tehnicienilor de laborator, deși în zilele noastre se folosește adesea un albastru pal sau verde. Albul este, de asemenea, culoarea purtată cel mai des de bucătari, brutari și măcelari, precum și culoarea șorțurilor chelnerilor din restaurantele franceze.

Oamenii din rasa caucaziană sunt adesea numiți pur și simplu albi. Albul este o clasificare rasială și un specificator de culoare a pielii, utilizat în general pentru persoanele de origine europeană; deși definiția poate varia în funcție de context, naționalitate și punct de vedere.

De-a lungul istoriei, un steag alb a fost folosit pentru a reprezenta fie predarea, fie o cerere de armistițiu. Se crede că a apărut în secolul al XV-lea, în timpul Războiului de 100 de Ani dintre Franța și Anglia, când steagurile multicolore, precum și armele de foc, au intrat în uzul comun al armatelor europene. Steagul alb a fost recunoscut oficial ca o cerere de încetare a ostilităților prin Convenția de la Geneva din 1949.

Conform sondajelor din Europa și Statele Unite, albul este culoarea cea mai adesea asociată cu perfecțiunea, binele, onestitatea, curățenia, începutul, noul, neutralitatea și exactitatea. Albul este o culoare importantă pentru aproape toate religiile lumii. Papa, șeful Bisericii Romano-Catolice, poartă alb din 1566, ca simbol al purității și sacrificiului. În Islam și în religia Shinto din Japonia, albul este purtat de pelerini. În culturile occidentale și în Japonia, albul este cea mai comună culoare pentru rochiile de mireasă, simbolizând puritatea și virginitatea. În multe culturi asiatice, albul este și culoarea doliului.

Note

  1. ^ Guidelines regarding the prominently-white clothing rule include no solid mass of colouring; coloured trims not to exceed 1 cm; shirt or dress backs to be totally white; all other items of clothing, including shorts, shirts, caps, headbands, socks, and shoe uppers to be predominantly white.

Referințe

  1. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets ets symboliques, pp. 130–46
  2. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets ets symboliques, p. 137
  3. ^ „albus - WordSense.eu”, Wordsense.eu/albus/, accesat în 21 iulie 2020 
  4. ^ „Old.upm.ro” (PDF), Old.upm.ro, accesat în 21 iulie 2020 
  5. ^ Guido Gómez de Silva (1998). Breve diccionario etimológico de la lengua española. Fondo de Cultura Económica. ISBN 978-968-16-5543-3. 
  6. ^ «blank», Online Etymology Dictionary, Douglas Harper, 2001–2012, consultado el 26 de mayo de 2012.
  7. ^ Michel Pastoureau (2005), Le petit livre des couleurs, p. 47
  8. ^ „Pigments through the Ages – Prehistory”. Arhivat din original la 3 octombrie 2018. Accesat în 30 decembrie 2016. 
  9. ^ a b Anne Varichon (2000), Couleurs – pigments et teintures dans les mains des peuples, p. 16 .
  10. ^ Anne Varichon (2000), Couleurs – pigments et teintures dans les mains des peuples, p. 21.
  11. ^ John Gage (1993) Color and Culture, p. 29.
  12. ^ Kassia St. Clair (2016) The Secret Lives of Color, p. 43-44
  13. ^ https://dexonline.ro/definitie
  14. ^ Stefano Zuffi (2012), Color in Art, pp. 224–25).
  15. ^ Stefano Zuffi (2012), Color in Art, pp. 226–27.
  16. ^ John Gage, (1993), Color and Culture, pp. 117–19.
  17. ^ Chronique des métropoles:Paris, p. 83, publ. Dargaud 2003
  18. ^ Michel Pastoureau (2005), Le petit livre des couleurs, pp. 50–51.
  19. ^ Philip Ball (2001), Bright Earth, Art and the Invention of Colour, pp. 484–85.
  20. ^ Le Corbusier. Toward an Architecture. Translated by John Goodman. Los Angeles: Getty Research Institute, 2007
  21. ^ Wyszecki & Stiles. Color Science (ed. Second). p. 506. 
  22. ^ Kassia St. Clair (2016) The Secret Lives of Color, p. 17
  23. ^ Richmond, M. „Late stages of evolution for low-mass stars”. Lecture notes, Physics 230. Rochester Institute of Technology. Accesat în 3 mai 2007. 
  24. ^ „Cosmic Detectives”. The European Space Agency (ESA). 2 aprilie 2013. Accesat în 26 aprilie 2013. 
  25. ^ Fontaine, G.; Brassard, P.; Bergeron, P. (2001). „The Potential of White Dwarf Cosmochronology”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 113 (782): 409–435. Bibcode:2001PASP..113..409F. doi:10.1086/319535 Accesibil gratuit. 
  26. ^ „Wedding white doesn't mean what you think it means”. Ivy Bridal Studio. 3 martie 2014. Arhivat din original la 11 mai 2016. Accesat în 21 noiembrie 2014. Princess Philippa of England is the first recorded princess to have worn white during her wedding in 1406, with her attire consisting of a tunic and cloak in white silk, but it wasn’t until Queen Mary that the white dress would explode in popularity 
  27. ^ „The History of Matrimony”. Amalfi Wedding Planner. Arhivat din original la 6 mai 2006. 
  28. ^ „Mary, Queen of Scots' first wedding day”. Madame Guillotine. 24 aprilie 2011. Arhivat din original la 23 iunie 2015. Accesat în 21 noiembrie 2014. Mary’s choice of a white wedding dress was an unusual one, particularly as white was more traditionally worn by royal ladies when they were in dieul blanc mourning but in this as in other things the strong willed Mary may well have been an innovator, keen to not just impress her own taste on her wedding day (after all, she hadn’t been allowed the privilege of choosing her groom) but also emphasise her virginity and show off her famously pale redheaded beauty, which would have been accentuated by a pure white dress. 
  29. ^ „Elizabeth I Facts”. The Elizabeth Files. Arhivat din original la 24 iulie 2018. Accesat în 21 noiembrie 2014. Her favourite dress colours were white and black which symbolised purity. 
  30. ^ Pelo, June. „Old Marriage Customs in Finland”. Sydaby.eget.net. Accesat în 19 ianuarie 2019. 
  31. ^ „Royal Weddings 1840-1947”. Royal Collection Trust. Accesat în 19 ianuarie 2019. 
  32. ^ „Game and All Set for a Match: Wimbledon and our Inner Tennis Player”. The Green Rooms. Arhivat din original la 15 ianuarie 2014. Accesat în 15 ianuarie 2014. 
  33. ^ „Clothing and equipment”. Wimbledon. Arhivat din original la 12 iulie 2016. Accesat în 12 iulie 2016. 
  34. ^ „White Feather”. Etymonline.com. Accesat în 6 iunie 2012. 
  35. ^ Guardian review Arhivat în 6 ianuarie 2017, la Wayback Machine. of We Will Not Fight...: The Untold Story of World War One's Conscientious Objectors by Will Ellsworth-Jones
  36. ^ Smith, Douglas (2 octombrie 2012). Former People: The Final Days of the Russian Aristocracy. Macmillan. ISBN 978-1-4668-2775-2. 
  37. ^ Stefano Zuffi, Color in Art (2012), p. 244.
  38. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets et symboliques, pp. 135–36.
  39. ^ Stefano Zuffi (2012), Color in Art, p. 256.
  40. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets ets symboliques, pp. 130–46
  41. ^ Eva Heller (2000), Psychologie de la couleur – effets ets symboliques, p. 137

Bibliografie

Legături externe

Culoare
Percepția culoriiCuloare • Culoare complementară • Ochi • Rodopsină • Retină • Sinteză aditivă • Sinteză substractivă • Daltonism • Spectru vizibil • Discul lui Newton • Teoria culorilor • Viziunea culorilor • Văz
Spațiu de culoareNuanță • Saturație cromatică • Culoare primară • Culoare secundară • Culoare terțiară • RGB • CMYK • CIE XYZ • HSV • YCbCr
Listă de culori     Alb •      Albastru •      Brun •      Galben •      Gri •      Negru •      Portocaliu •      Roșu •      Roz •      Verde •      Violet
Alte culori     Amarant •      Ardeziu •      Bej •      Cyan •      Fuchsia •      Bleumarin •      Castaniu •      Magenta •      Măsliniu •      Purpuriu •      Ocru •      Turcoaz
Control de autoritate