Ildibad

În lumea modernă, Ildibad a câștigat o relevanță fără precedent în diferite domenii ale societății. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii și politicii, Ildibad a devenit un subiect de interes constant pentru oameni de toate vârstele și mediile. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele dimensiuni ale Ildibad, analizând evoluția sa în timp și impactul său asupra lumii de astăzi. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Ildibad a lăsat o amprentă de neșters în istoria umanității, iar prezența sa continuă să modeleze cursul societății noastre.

Ildibad
Date personale
Născutsecolul al V-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Decedatmai 541 d.Hr. Modificați la Wikidata
Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
ReligieArianism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Lista regilor Italiei medievale Modificați la Wikidata
Domnie – mai 541 d.Hr.
PredecesorVitiges
SuccesorEraric
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ildibad (uneori, Hildebad sai Heldebadus), (n. secolul al V-lea d.Hr., Imperiul Roman de Răsărit – d. mai 541 d.Hr., Imperiul Roman de Răsărit) a fost rege al ostrogoților din Italia.

Ildibad era un nepot al lui Theudis, rege al vizigoților din Spania. Această conexiune l-a condus pe Peter Heather la sugestia că cei doi ar fi aparținut aceluiași clan războinic.[1]

Ildibad a fost ales rege al ostrogoților pentru a-l înlocui pe Vitiges, care căzuse victimă diferitelor intrigi ale generalului bizantin Belisarie și părăsise Ravenna. El a mutat capitala regatului ostrogot la Pavia în 540,[2] a cucerit Treviso, l-a instalat pe nepotul său Totila la conducere și în curând a trecut la controlul asupra Veneto și a Liguriei.[3]

Ildibad s-a aflat la conducere vreme de numai un an înainte de a fi asasinat de către un gepid cu ocazia unui banchet la palat. După un scurt interregnum sub Eraric, el a fost succedat de către nepotul său Totila.

Note

  1. ^ Peter Heather, The Goths, Oxford, Blackwell, 1996, p. 242.
  2. ^ Herwig Wolfram, History of the Goths, University of California Press, 1990.
  3. ^ Wolfram (1990)