Ion L. Creangă

În articolul de astăzi vom aprofunda în Ion L. Creangă, un subiect care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul istoriei. Este un concept larg și divers care acoperă diferite aspecte, de la impactul său asupra societății până la relevanța sa la nivel personal. Ion L. Creangă a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție, generând opinii contradictorii și ridicând întrebări fundamentale. Pe parcursul acestui articol vom explora diferitele abordări și perspective care au apărut în jurul Ion L. Creangă, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect foarte relevant. Alăturați-vă nouă în acest tur al Ion L. Creangă și descoperiți tot ce are de oferit acest subiect fascinant!

Ion L. Creangă
Date personale
Născut1911 Modificați la Wikidata
Decedat1986 (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
DoctoranziMirela Ștefănescu[1]  Modificați la Wikidata

Ion Luca Creangă (n. 1911, Adâncata județul Dorohoi, în prezent județul Suceava – d. 1986) a fost un matematician român, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei și algebrei.

Biografie

A rămas orfan de tată pe când avea un an. Cursurile primare, secundare și superioare le-a parcurs la Iași. În 1931 obține licența în matematică.

Devine asistent la Seminarul de Matematică al Universității din Iași, unde a avut posibilitatea să cerceteze laborios unele probleme care au devenit obiectul cercetărilor sale ulterioare.

În perioada 1932-1937 este profesor de matematică la Liceul Național din Iași și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, iar în 1937 devine asistent la Catedra de Calcul Diferențial și Integral.

În 1939 și-a trecut doctoratul la Roma, specialitatea matematică, sub îndrumarea lui Enrico Bompiani.

În 1939 a fost numit șef de lucrări la Politehnica din Iași, la Catedra de Matematici Generale. În 1943 este numit conferențiar la aceeași catedră.

În 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electrodinamică, ca în 1948 să preia Catedra de Algebră a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași.

În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector.

În 1965 a fost numit în Consiliul Național al Cercetării Științifice.

Activitate științifică

Activitatea sa se remarcă în domeniul geometriei euclidiene diferențiale, ecuațiilor matriciale etc.

În teza sa de doctorat a studiat corespondențele între două spații euclidiene tridimensionale.

În 1958 a participat la Congresul Matematicienilor ținut la Edinburgh. În 1963 a conferențiat la Padova, în cadrul colaboarării dintre Universitatea din Iași și cea din Padova.

Decorații

  • Ordinul Muncii clasa a III-a (14 septembrie 1953)[2]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[3]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[4]
  • Ordinul „23 August” clasa a III-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”[5]
  • Ordinul „Meritul Științific” clasa a II-a (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”[6]

Scrieri

  • 1962: Sulla transformazione degli intèrni del 2o ordine di due punti correspondenti, nelle corrispondènze puntuali fra due spazi euclidei, teza sa de doctorat
  • 1962: Curs metodic de algebră liniară
  • 1963: Introducere în calculul tensorial
  • Curs de geometrie analitică, care este un model de expunere pedagogică.

A mai publicat unele lucrări în colaborare cu Corina Haimovici, N. Rădescu, Octav Mayer, C. Cazacu și alții.

Note

  1. ^ Genealogia matematicienilor 
  2. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 371 din 14 septembrie 1953 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor cadre didactice din învățământul superior, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 34, 25 septembrie 1953, pp. 375–376.
  3. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 443.
  4. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  5. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 13.
  6. ^ Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 5.