Ivan Șubașici

În lumea de astăzi, Ivan Șubașici este un subiect relevant și de interes din ce în ce mai mare pentru o gamă largă de oameni. Fie că este vorba de viața de zi cu zi, politică, tehnologie sau orice alt domeniu, Ivan Șubașici joacă un rol crucial în modul în care trăim și în modul în care evoluează mediul nostru. Pe măsură ce societatea avansează și circumstanțele se schimbă, este esențial să rămâneți informați și să reflectați asupra Ivan Șubașici, atât în ​​contextul actual, cât și în relevanța sa istorică. În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Ivan Șubașici și vom explora diferitele sale aspecte și implicații pentru viața noastră de zi cu zi.

Ivan Șubașici
Date personale
Născut27 mai 1892
Karlovac, Croația
Decedat (62 de ani)
Zagreb, Republica Socialistă Croația, RSF Iugoslavia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMirogoj​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Iugoslavia
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
ReligieCatolic
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Al 23-lea Prim-ministru al Iugoslaviei
În funcție
8 iulie 1944 – 30 ianuarie 1945
PreședintePetru al II-lea al Iugoslaviei
Precedat deBožidar Purici
Succedat deIosip Broz Tito
Ban al Croației
În funcție
1939 – 1943
Precedat defuncție înființată
Succedat deVladimir Nazor
(ca Președinte al ZAVNOH)
Partid politicPartidul Țărănesc Croat (HSS)
Alma materUniversitatea din Zagreb
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ivan Șubașici, în limba croată, Ivan Šubašić, (n. 7 mai 1892 - d. 22 martie 1955) a fost un politician croat și iugoslav, cunoscut ca ultimul ban[1] al Banovina croată.[2]

Biografie

S-a născut în Vukova Gorica, în apropiere de Karlovac, pe atunci parte din Austro-Ungaria. A absolvit liceul în Zagreb, și s-a înscris la Facultatea de Teologie din cadrul Universității din Zagreb. În timpul Primului Război Mondial, a fost înrolat în Armatei Austro-Ungara unde a luat parte în lupta contra forțelor sârbești de pe râul Drina. Ulterior a fost trimis pe Frontul de Răsărit unde a profitat de ocazie să-i slăbească pe ruși. De aici s-a alăturat voluntarilor iugoslavi luptând în cadrul armatei sârbe pe Frontul Macedonean.

După război, Șubașici a obținut diploma de Drept la Universitatea din Zagreb, iar ulterior a deschis un birou de Drept în Vrbasko. Acolo l-a cunoscut pe Vladko Maček și s-a alăturat Partidului Țărănesc Croat. În 1938, a fost ales în Adunarea Națională Iugoslavă.

Cel de-Al Doilea Război Mondial

În august 1939, Maček și pe atunci prim-ministrul iugoslav Dragișa Cvetkovici au ajuns la un acord cu privire la reconstruirea constituțională a Iugoslaviei și restaurarea statalității croate sub forma Banovinei croate - o entitate autonomă, care împreună Croația proprie, cuprindea părți mari din Bosnia și Herțegovina actuală și câteva părți din Voivodina actuală care avea o majoritate croată. Șubașici a fost numit primul ban - șeful titular al acestei entități, responsabil de guvernul său.

Banovina a fost desființată împreună cu Regatul Iugoslaviei după invadarea puterilor Axei în aprilie 1941. Șubașici s-a alăturat lui Dușan Simovici și guvernului său în exil, dar înainte să plece, a refuzat să autorizeze eliberarea unui număr mare de croați comuniști și de extremă stânga, arestați și ținuți sub supravegherea sa în închisori.

Emigrat, în diasporă

În emigrație, Șubașici a reprezentat primul guvern regal iugoslav în SUA. Treptat, lărgirea decalajului dintre guvernul regalist și mișcările de rezistență majore iugoslave încorporate lui Tito și a partizanilor săi comuniști l-au forțat pe Winston Churchill să medieze. Șubașici, un croat non-comunist, a fost numit noul prim-ministru[3] pentru a ajunge la un compromis între Tito - a cărui forțe a reprezentat de facto guvernul teritoriilor eliberate - și monarhia, care-l prefera pe Draža Mihailovici și cetnicii lui dominat de sârbi.

După ce l-a respins public pe Mihailovici, Șubașici s-a întâlnit cu Tito pe insula Vis și au semnat acordul Tito-Șubașici, care i-a recunoscut pe partizanii ca principala armată legitimă a Iugoslaviei, în schimbul recunoașterii partizanilor în mod oficial și să ia parte la noul guvern. Șubașici și-a păstrat funcția până pe 7 martie 1945, când Tito devenise oficial prim-ministru. Șubașici a fost apoi ministru de externe până în octombrie, când a demisionat, având neînțelegeri cu politica comunistă a noului guvern.

Șubașici și-a petrecut restul vieții, departe de viața politică, murind în 1955 la Zagreb. Aproximativ 10.000 de persoane au participat la funeralii.[4] Este îngropat în Cimitirul Mirogoj.[5]

Note, referințe

  1. ^ en http://www.studiacroatica.org/jcs/28/2812.htm Journal of Croatian Studies, XXVIII-XXIX, 1987-88 - Annual Review of the Croatian Academy of America, Inc. New York, N.Y., Electronic edition by Studia Croatica. Accesat la 23 august 2010.
  2. ^ en http://www.msp.rs/History/ministri/ISubasic_e.html Short biography on the website of the Serbian Ministry of Foreign Affairs. Accesat la 23 august 2010.
  3. ^ en http://www.studiacroatica.org/jcs/24/2415.htm Journal of Croatian Studies, XXIV, 1983, – Annual Review of the Croatian Academy of America, Inc. New York, N.Y., Electronic edition by Studia Croatica. Accesat la 23 august 2010.
  4. ^ hr Radelić, Zdenko, Ivan Šubašić i Juraj Šutej pod paskom Ozne.
  5. ^ hr Ivan Šubašić at Gradska groblja Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe