În lumea de astăzi, Jenő Heltai a câștigat o relevanță fără precedent. Fie că vorbim despre Jenő Heltai ca un fenomen social, un subiect de cercetare științifică sau o persoană publică, prezența lui are un impact semnificativ asupra societății. În acest articol, vom explora în profunzime cele mai relevante aspecte ale Jenő Heltai, influența sa în diferite domenii și posibilele implicații pe care le are pentru lumea noastră în continuă schimbare. Printr-o analiză detaliată, vom arunca o privire asupra modului în care Jenő Heltai a devenit un factor determinant astăzi și a modului în care prezența sa va continua să-și lase amprenta în viitor.
Jenő Heltai | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Herzl Jenő ![]() |
Născut | [1][2][3] ![]() Pesta, Austro-Ungaria[4] ![]() |
Decedat | (86 de ani)[1][2][3] ![]() Budapesta, Republica Populară Ungară[5] ![]() |
Înmormântat | Cimitirul Kerepesi ![]() |
Căsătorit cu | Frida Gombaszögi ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist scriitor poet theatre manager dramaturg dramaturg traducător ![]() |
Limbi vorbite | limba maghiară[2][6] ![]() |
Limbi | limba maghiară ![]() |
Patronaj | Nyugat ![]() |
Note | |
Premii | Premiul Kossuth ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Jenő Heltai (n. , Pesta, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un prozator, poet, ziarist maghiar de etnie evreiască, vărul primar al fondatorului sionismului politic, publicistul și dramaturgul Theodor (Tivadar) Herzl.
A început să publice poezii încă de la vârsta de 14 ani. După ce abandonează studiile de drept de la Universitatea din Budapesta, a început să lucreze ca ziarist la prestigioasele ziare ale vremii din Budapesta: Magyar Hírlap (Gazeta Maghiară), A Hét (Săptămâna), Pesti Hírlap (Gazeta de Pesta), apoi a devenit redactor la Pesti Napló (Jurnalul de Pesta). A îmbrățișat cariera militară; întreprinde nenumărate călătorii: a trăit în orașele Paris, Londra, Viena, Berlin și Istanbul. Începând din 1900, părăsind cariera militară devine secretar literar al teatrului budapestan Vígszínház, mai târziu, din 1929 devine mai întâi director al teatrului Belvárosi Színház, apoi între 1932 și 1934 a fost unul din directorii tetrului Magyar Színház din capitala ungară. Începând din anii 1890 publică în mod constant poezii, nuvele, romane la diverse edituri și gazete literare din Ungaria, dar ocazional se dedică și textelor muzicale: el este textierul musicalului János vitéz (János viteazul) compus de Pongrác Kacsóh. A fost un autor de mare erudiție, totodată abordând un stil caracterizat printr-o lejeritate rafinată de inspirație franceză. Talentul liric al lui Heltai se remarcă și în creațile sale scenice: în 1936 teatrul Magyar Színház îi prezintă cu mare succes piesa lirică A néma levente (Cavalerul mut), care este jucat fără întrerupere de acelaș teatru până în zilele noastre. Lucrarea, printre altele, îl înfățișează pe Matei Corvin într-o ipostază amuzantă, nemaiîntâlnită până atunci în literatura maghiară. În operele sale prozaice zugrăvește cu multă înțelegere, umor binevoitor personajele boeme de la periferia socității. Uneori însă, tonul lui devine sumbru, ca de pildă în romanul cu titlul 111, dar fără a sugera renunțarea sau fatalismul. Ca și față de alți intelectuali de origine evreiască, autoritățile regimului Horthy extind și asupra lui legile antisemite, motiv pentru care este nevoit să-și părăsească patria.După 1945 revine în Ungaria (între timp se convertise la creștinism), continuâdu-și activitatea literară până la sfârștul vieții. În ultima perioadă a activității sale se orientează spre trduceri din limba franceză, engleză și germană. Pentru susținuta sa activitate de traducător din limba franceză este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare de către statul francez. Ca o recunoaștere târzii a meritelor sale literare este ales preșdintele PEN Clubului Maghiar, iar în 1957 grav bolnav, este distins cu premiul Kossuth-díj de către statul maghiar.