În lumea de astăzi, Konstantin Paustovski ocupă un loc central în viața noastră. Fie că este vorba de politică, tehnologie, istorie sau orice alt domeniu de interes, Konstantin Paustovski este un subiect care stârnește interesul și curiozitatea a milioane de oameni din întreaga lume. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Konstantin Paustovski, aprofundând în relevanța sa, impactul său asupra societății și diferitele perspective care pot fi avute pe acest subiect. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Konstantin Paustovski a fost subiect de dezbatere, reflecție și analiză, iar prin acest articol vom căuta să facem lumină asupra diverselor aspecte care îl înconjoară.
Konstantin Paustovski | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] ![]() Moscova, Imperiul Rus[3] ![]() |
Decedat | (76 de ani)[4][5][6][7][8] ![]() Moscova, RSFS Rusă, URSS ![]() |
Înmormântat | Tarusa[9] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | scriitor jurnalist scriitor de literatură pentru copii dramaturg publicist povestitor ![]() |
Limbi vorbite | limba rusă[1][10][11] ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea de Stat din Moscova ![]() |
Organizație | Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova ![]() |
Premii | Ordinul Lenin () Ordinul Steagul Roșu al Muncii () Medalia „Pentru vitejie” medal «Za oboronu Odessî» Medalia jubiliară „65 de ani de la victoria în Marele Război Patriotic 1941–1945” Ordinul Steagul Roșu al Muncii () ![]() |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Konstantin Georgevici Paustovski (rusă: Константи́н Гео́ргиевич Паусто́вский, n. 31 mai 1892, Moscova, Imperiul Rus - d. 14 iulie 1968, Moscova, URSS) a fost un scriitor rus și sovietic. Publică Schițe marine în 1929, Kara Bugaz în 1932, Colhida în 1934 și Trandafirul de aur (Золотая роза) în 1955. În 1945-1963 publică o vastă operă autobiografică denumită Poveste despre viață (Повесть о жизни, prima parte Ani îndepărtați, urmată de Tinerețe frământă, Începutul unui veac necunoscut, Drumul spre Sud, Cartea peregrinărilor).
A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1965.[12]
|titlelink=
(ajutor)