László Inczédy
Fără îndoială, László Inczédy este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Relevanța și semnificația sa au generat un interes profund pentru a descoperi mai multe despre acest subiect și a explora diferitele sale fațete. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, László Inczédy a fost subiect de dezbatere, reflecție și analiză de către experți și fani deopotrivă. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de László Inczédy, examinând influența acestuia în diverse domenii și evoluția sa în timp. Fără îndoială că László Inczédy este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care continuă să trezească un mare interes și astăzi.
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| László Inczédy | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1809  |
| Decedat | 1882 (73 de ani) |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac Austro-Ungaria |
| Ocupație | ofițer |
| Activitate | |
| Gradul | colonel |
Modifică date / text  | |
László Inczédy (n. 1809 – d. 1882) a fost un colonel maghiar care s-a evidențiat în luptele din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849.
Cariera militară
Începând din 1831 a fost militar în Regimentul 17 Grăniceri, iar în 1848 era deja locotenent în Regimentul 52 Infanterie. De la mijlocul lui iunie 1848 a fost căpitan în Batalionul 8, iar la sfârșitul lunii septembrie a devenit comandant al Batalionului 14. În ianuarie 1849 a părăsit temporar serviciul activ din cauza unei boli, dar în februarie a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. La sfârșitul lunii aprilie a fost numit comandant de baterie la Carei. De la mijlocul lunii mai 1849 a condus un detașament de 2100 de militari maghiari care a luptat cu puțin succes împotriva revoluționarilor români din Munții Zarandului. În luna iunie a luat parte la campania militară maghiară condusă de colonelul Farkas Kemény. În 16 august 1849 a fost promovat la gradul de colonel. O mare parte a unității sale a depus voluntar armele după încheierea Păcii de la Șiria, în timp ce restul militarilor a depus armele pe 22 august. După înfrângerea Armatei Maghiare a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani în închisoare, dar în 1852 a fost amnistiat. După Compromisul austro-ungar din 1867 a fost directorul mai multor închisori din Ungaria.
Bibliografie
- Hermann Róbert: Az 1848–1849-es szabadságharc nagy csatái, Zrínyi Kiadó – 2004, ISBN 9633273676
 | Acest articol biografic despre un maghiar este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
.svg){kind=small}