Laurențiu Ulici | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 6 mai 1943 Buzău, România |
Decedat | 16 noiembrie 2000 (57 de ani) Făgăraș, Brașov, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | critic literar |
Limbi vorbite | limba română |
Studii | Universitatea din București |
Note | |
Premii | Ordinul național „Steaua României” |
Modifică date / text |
Laurențiu Ulici (n. 6 mai 1943, Buzău, România – d. 16 noiembrie 2000, Făgăraș, Brașov, România) a fost un critic literar și om politic român.
A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970), Universitatea din București. Laurențiu Ulici a fost critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la moartea sa în luna noiembrie 2000.
Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, alături de Nicolae Manolescu, Stelian Tănase, Mona Muscă. Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României, al cărui membru fondator a fost, alături de Varujan Vosganian, Mircea Iorgulescu; a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia.
Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu monoxid de carbon, din cauza unei sobe stricate. Decesul s-a petrecut într-un sat lângă Făgăraș, unde a fost invitat de un coleg de la o reuniune a scriitorilor din Făgăraș. Împreună cu Ulici a decedat și șoferul său, Constantin Tuca.
A îngrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii românești - 1997 (10 vol.).
Control de autoritate |
|
---|