Lignit
În lumea de astăzi, Lignit a fost subiectul unui interes și dezbatere crescând în diverse domenii. Încă de la înființare, Lignit a captat atenția experților, academicilor, cercetătorilor și a publicului larg, generând o serie de discuții și reflecții asupra impactului, relevanței și posibilelor implicații ale acestuia. Diferitele abordări și perspective cu privire la Lignit au dat naștere unui corp extins de cunoștințe și informații care variază de la aspecte istorice și culturale până la probleme științifice și tehnologice. În acest sens, acest articol urmărește să ofere o viziune cuprinzătoare și multidisciplinară a Lignit, abordând diverse aspecte și abordări care ne permit să aprofundăm înțelegerea și sensul său astăzi.
Lignitul este un cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă și foarte fărâmicios. Nu este rezistent.
Spre a fi utilizat drept combustibil, lignitul poate fi prezentat sub formă de brichete. Datorită prezenței acizilor humici, care pot favoriza legarea componenților, se evită introducerea suplimentară în șarjele de brichetare a unor lianți, utilizați în mod curent pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizicomecanice ale brichetelor obținute prin presare. [1]
În Europa, lignitul este clasificat după perioada sa de formare: [2]
- lignit vechi (lignitul de Provence)
- lignit recent (lignit, altul decât cel de Provence)
Lignitul este un cărbune non-aglutinant cu o putere calorică brută de sub 23.860 kJ/kg (5.700 kcal/kg) în stare fără cenușă umedă și conținând peste 31% materie volatilă pentru un produs uscat, fără materie minerală.[3]
La utilizarea lignitului în cazane de termoficare, pentru a se asigura debitul nominal al cazanului, trebuie ca puterea calorifică inferioară a cărbunelui să fie Q = 1.350-1.800 Kcal/ kg. [4]
Note
|
Acest articol din domeniul energeticii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |