Lista regilor longobarzi
În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Lista regilor longobarzi. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Lista regilor longobarzi a făcut obiectul a nenumărate studii și dezbateri de-a lungul anilor. Pe măsură ce progresăm prin această analiză aprofundată, vom descoperi numeroasele fațete care au contribuit la proeminența lui Lista regilor longobarzi în diferite sfere, fie că este vorba despre cultură populară, știință, politică sau orice altă sferă a vieții de zi cu zi. Fără îndoială, Lista regilor longobarzi reprezintă un subiect extrem de relevant care merită să fie examinat din perspective diferite pentru a înțelege adevărata sa amploare și importanță în lumea modernă.
Regii longobarzilor (reges Langobardorum) (singular, rex Langobardorum) au condus tribul germanic al longobarzilor de la începutul secolului al VI-lea până la pierderea identității longobarde în secolele al IX-lea și al X-lea. După anul 568, regii longobarzi au început să se autointituleze uneori ca regi ai Italiei (rex totius Italiae). După 774, titlul le-a fost preluat de către franci, ca urmare a cuceririi regatului de către Carol cel Mare, care a devenit rege al francilor și longobarzilor, creând astfel o uniune personală. Coroana de fier a regilor longobarzi (Corona Ferrea) a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi și a regilor Italiei vreme de secole.
Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi francilor sunt cronica anonimă din secolul al VII-lea intitulată Origo Gentis Langobardorum și scrierea lui Paul Diaconul, Historia Langobardorum, din secolul al VIII-lea. Regii cei mai timpurii (așa-numiții pre-Lethingi) enumerați în Origo sunt aproape sigur legendari. Ei ar fi domnit în perioada migrațiilor popoarelor. Primul conducător independent atestat de către tradiția longobardă a fost Tato.
Conducători timpurii
Conducători legendari
- Sceafa sau Shava
- Agelmund
- Lamissio
- Ybor și Agio, frați, împreună cu mama lor, Gambara, care a condus emigrația dinspre Scandinavia
- Agilmund, fiul lui Agio
- Laiamicho
- Lethuc (cca. 400), ar fi guvernat vreme de 40 de ani.
- Aldihoc (jumătatea secolului al V-lea)
- Godehoc (cca. 480), a condus pe logonarzi în teritoriul actual al Austriei
- Claffo (cca. 500)
- Tato (începutul secolului al VI-lea, d. probabil în 510)
- Wacho (510–539)
- Waltari (539–546), fiul lui Wacho
Regi longobarzi în Italia
- vezi și Regatul longobard și Regatul Italiei medievale
Regi non-dinastici
Rege non-dinastic
Dinastia bavareză, restaurată
Dinastia de Benevento
- Grimoald I (662 - 671) (de asemenea duce de Benevento, 651-662)
- Garibald (671)
Dinastia bavareză, restaurată
- Perctarit (671 - 688) (revenit din exil)
- Alagis (688 - 689), uzurpator (de asemenea duce de Trento)
- Cunincpert (688 - 700)
- Liutpert (700 - 701)
- Raginpert (701)
- Liutpert (701-702), restaurat
- Aripert al II-lea (702 - 712)
Regi non-dinastici
- Ansprand (712)
- Liutprand (712 - 744)
- Hildeprand (744)
- Ratchis (744 - 749) (de asemenea, duce de Friuli, 739-744 și duce de Spoleto, 756-757)
- Aistulf (749 - 756) (de asemenea, duce de Friuli, 744-749 și duce de Spoleto, 752-756)
- Desiderius (756 - 774) (de asemenea, duce de Spoleto, 758-759)
- Carol cel Mare (774-781)
- Pepin (781-810)
- Bernard (810-818)
- Lothar I (818-839)
- Ludovic al II-lea (839–875)
Titlul de rex Langobardorum, devenit sinonim cu cel de rex Italiae, a mai durat multă vreme în Evul mediu. Vezi Regatul Italiei medievale.[1].
Vezi și
Note
- ^ „German Tribes org Lombard Kings”. GermanTribes.org. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
Bibliografie
- Charles Oman, The Dark Ages 476-918, Londra, 1914.