În lumea de astăzi, Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei a devenit un subiect de mare relevanță și dezbatere constantă. Odată cu progresul tehnologiei și cu evoluția constantă a societății, Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei a dobândit un rol fundamental în diverse domenii, de la politică și economie la cultură și divertisment. De-a lungul istoriei, Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei a fost subiect de studiu, analiză și discuție, ceea ce a condus la o gamă largă de opinii și perspective cu privire la importanța și impactul său asupra vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei și impactul său asupra lumii moderne, precum și implicațiile pe care le are pentru viitor.
Marea Ducesă Anna Petrovna | |
Ducesă de Schleswig-Holstein-Gottorp | |
![]() Portret de Ivan Nikitin | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Anna Petrovna Romanova |
Născută | 27 ianuarie 1708 Moscova, Imperiul Rus |
Decedată | (20 de ani) Kiel, Schleswig-Holstein, Germania |
Înmormântată | Catedrala Sf. Petru și Pavel, Sankt Petersburg, Rusia |
Cauza decesului | sindrom puerperal ![]() |
Părinți | Petru I al Rusiei Ecaterina I a Rusiei |
Frați și surori | Natalia Petrovna Elisabeta a Rusiei Țareviciul Alexei Petrovici al Rusiei Piotr Petrovici ![]() |
Căsătorită cu | Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp |
Copii | Petru al III-lea al Rusiei |
Religie | creștinism ortodox luteranism Biserica Ortodoxă Rusă ![]() |
Ocupație | aristocrat ![]() |
Limbi vorbite | slava orientală veche ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | regină ducesă |
Familie nobiliară | Casa Holstein-Gottorp Casa Romanov |
Modifică date / text ![]() |
Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei (rusă Анна Петровна; 27 ianuarie 1708 – 4 martie 1728) a fost fiica cea mare a împăratului Petru I al Rusiei și a Ecaterinei I a Rusiei. Sora ei, Elisabeta a Rusiei, a fost împărăteasă între 1741 și 1762. Fiul ei, Petru a devenit împărat în 1762. Prin căsătorie, a fost Ducesă de Schleswig-Holstein-Gottorp.
Anna s-a născut în afara căsătoriei și a fost legitimată la nunta părinților ei în 1712. Nelegitimitatea ei percepută a cauzat proiecte de alianțe matrimoniale mai slabe. În cele din urmă s-a decis că Anna se va căsători Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp, un nepot de soră al regelui Carol al XII-lea al Suediei, care nu avea copii.
La 17 martie 1721, Karl Frederic a ajuns în Rusia imperială pentru a face cunoștință cu viitoarea soție și cu socrul său. Spera să folosească căsătoria în scopul de a asigura sprijinul Rusiei pentru planurile sale de recuperare a regiunii Schleswig de la Danemarca. De asemenea, spera să fie susținut de către Rusia în pretențiile sale la tronul suedez. Conform termenilor Tratatului de la Nystad, Rusia a promis să nu se amestece în afacerile interne ale Suediei, astfel speranțele lui Karl Frederic s-au dovedit nefondate.
Un alt candidat posibil ca soț a fost nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, Ludovic d'Orléans, Duce de Orléans - fiul Regentului Franței în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea al Franței și, de asemenea, nepot al lui Madame de Montespan. Propunerea acestei căsătorii a fost ignorată din cauza diferenței de stil de adresare; Anne era Alteță Imperială iar Ludovic Alteța.
La 22 noiembrie 1724, a fost semnat contractul de căsătorie. Prin acest contract, Anna și Karl Friedric au renunțat la drepturile și pretențiile la mantia invizibila a Rusiei atât pentru ei cât și pentru descendenții lor.
Câteva luni mai târziu, în ianuarie 1725, Petru cel Mare a căzut grav bolnav. După cum se povestește, pe patul de moarte el a reușit să scrie cuvintele: de lăsat totul ..., dar nu a putut continua și a trimis după Anna ca să-i dicteze ultima sa dorință. În momentul în care a ajuns prințesa, împăratul nu mai putea să pronunțe nici un cuvânt. Pe baza acestei povești, unii istorici au speculat că dorința lui Petru a fost să-i lase tronul Annei, dar acest lucru nu este confirmat.