Marele dodecaedru stelat este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la începuturile sale, a generat dezbateri și controverse ample și a făcut obiectul a numeroase studii și cercetări. În acest articol, vom explora în detaliu impactul Marele dodecaedru stelat asupra societății actuale, analizând diferitele sale fațete și implicațiile pe care le are pentru diferite domenii. În plus, vom examina modul în care a evoluat de-a lungul timpului și tendințele actuale care indică creșterea sau declinul său. Marele dodecaedru stelat continuă, fără îndoială, să fie un subiect relevant și în continuă evoluție și este esențial să înțelegem domeniul de aplicare și influența sa în lumea de astăzi.
Marele dodecaedru stelat | |
![]() | |
(animație) | |
Descriere | |
---|---|
Tip | poliedru Kepler–Poinsot |
Fețe | 12 |
Laturi (muchii) | 30 |
Vârfuri | 20 |
χ | 2 |
Configurația vârfului | (5⁄2)3 |
Simbol Wythoff | 3 | 2 5⁄2 |
Simbol Schläfli | {5⁄2,5} |
Diagramă Coxeter | ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
Grup de simetrie | Ih, H3, , (*532) |
Grup de rotație | I, +, (532) |
Poliedru dual | Marele icosaedru |
Proprietăți | regulat, neconvex |
Figura vârfului | |
![]() | |
Desfășurată | |
![]() |
În geometrie marele dodecaedru stelat este un poliedru Kepler–Poinsot cu simbolul Schläfli {5⁄2,3}. Este unul dintre cele patru poliedre regulate neconvexe. Este compus din 12 fețe pentagramice, cu trei pentagrame care se întâlnesc în fiecare vârf.[1] Un poliedru neconvex are fețe care se intersectează care nu reprezintă laturi sau fețe noi. Doar cele marcate cu sfere aurii sunt vârfuri, iar cele cu linii argintii sunt laturi.
Are aceeași dispunere a vârfurilor ca și dodecaedrul regulat convex, dar nu și aceeași figură și configurație a vârfului. Este singura stelare dodecaedrică (în afară de dodecaedrul însuși). Anvelopa sa convexă este dodecaedrul regulat. Dualul său, marele icosaedru,[1] este înrudit într-un mod similar cu icosaedrul.[1]
Înlăturând piramidele triunghiulare se obține un icosaedru.
Dacă fețele pentagramice sunt divizate în triunghiuri, marele icosaedru este înrudit din punct de vedere topologic cu icosaedrul triakis, cu aceeași conectivitate a fețelor, dar cu fețe triunghiulare isoscele mult mai înalte. Dacă triunghiurile sunt inversate și plasate astfel încât să excaveze icosaedrul central, rezultatul este marele dodecaedru.
Marele dodecaedru stelat poate fi construit în mod analog pentagramei, analogul său bidimensional, prin stelarea n-politopului pentagonal cu fețe pentagonale și n-simplexul ca figură a vârfului până nu mai poate fi stelat. Ca urmare, este o stelare finală.
Un proces de trunchiere aplicat marelui dodecaedru stelat produce o serie de poliedre uniforme. Trunchierea muchiilor până la puncte produce marele icosidodecaedru ca un mare dodecaedru stelat rectificat. Procesul se poate continua cu birectificarea, reducând fețele originale la puncte, producând astfel marele icosaedru.
Marele dodecaedru stelat trunchiat poate fi considerat un poliedru uniform[2] degenerat, cu 20 de fețe triunghiulare la vârfurile trunchiate și 12 fețe pentagonale (ascunse) ca trunchieri ale fețelor pentagramice originale, ultimele formând un mare dodecaedru înscrise în figură și având în comun laturile icosaedrului.
Nume | Marele dodecaedru stelat | Marele dodecaedru stelat trunchiat | Marele icosidodecaedru | Marele icosaedru trunchiat | Marele icosaedru |
---|---|---|---|---|---|
Diagramă Coxeter–Dynkin | ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() |
imagine | ![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |