Menhir

În istoria umanității, Menhir a jucat un rol fundamental în evoluția societății. Din cele mai vechi timpuri, Menhir a fost obiect de studiu, dezbatere și admirație, influențând deciziile și acțiunile indivizilor, comunităților și națiunilor. De-a lungul timpului, Menhir și-a demonstrat capacitatea de a provoca schimbări semnificative în cursul istoriei, atât din punct de vedere politic, social, economic și cultural. În acest articol, vom explora importanța Menhir și impactul său în lumea de astăzi, analizând relevanța sa în diferite domenii și prezența sa constantă în viața de zi cu zi a oamenilor.

Menhir din aliniamentul „Menhirs d'Epoigny” de la Couches, Burgundia, Franța

Menhir este un monument megalitic (funerar sau de cult[1]) de la sfârșitul epocii neolitice, construit din blocuri de piatră neprelucrată dispuse vertical, în aliniamente sau izolate. Sunt cunoscute exemple de menhire izolate, datând și din epoca bronzului și epoca fierului.

Menhirele prezintă rar vreun tip de decorație cioplită sau gravată. În afara cazului în care ele sunt părți ale unor monumente mai mari, datarea lor poate fi foarte dificilă, chiar și după efectuarea cercetărilor arheologice.

Dispunerea în cerc sau semicerc a menhirelor poartă numele de cromleh.[2][3]Cel mai monumental este cromlehul de la Stonehenge, lângă Salisbury.

Există numeroase menhire cu figuri antropomorfe gravate pe ele. Semnificația lor nu este încă complet înțeleasă, însă se poate ca acestea să aibă legătură cu statutul social al mortului al cărui mormânt îl împodobesc. Asemenea morminte sunt deseori însoțite și de alte însemne ale bogăției mortului (la Aliciul Mare, în Bulgaria, un asemenea mormânt conținea și care mortuare).[4]

Etimologie

Cuvântul din română menhir provine din cuvântul din franceză menhir[5], care, la rândul său, provine din cuvintele bretone men: „piatră” și hir: „lung/lungă”.[6]

Descoperiri

Ungaria

Menhirele descoperite în Ungaria nu sunt fasonate, fiind blocuri masive din piatră dură. La Káposztásmegyer (cartier al Budapestei) au fost descoperite menhire lângă mormântul unor bovine.[4]

Note

  1. ^ Dicționarul Explicativ al Limbii Române (ed. a II-a). Univers Enciclopedic. . p. 620. 
  2. ^ Dicționar enciclopedic, vol. I, A - C (1993)
  3. ^ Le Petit Larousse illustré en couleurs (2007)
  4. ^ a b Preda, p. 48
  5. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
  6. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...

Bibliografie

  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
  • Le Petit Larousse illustré en couleurs, Larousse, Paris 2007, ISBN 978-2-03-582502-5
  • Preda, C; "Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României", Vol. III, București, Editura Encliclopedică, 2000;
  • Dicționar enciclopedic, vol. I, A - C, Editura Enciclopedică, București, 1993 ISBN 973-45-0046-5
  • Menhirs en Roumanie, Ioan Chintăuan, Studii și cercetări, Seria Geologie-Geografie, nr.11, Complexul muzeal Bistrița-Năsăud, Bistrița, 2006, p.65-70
  • Menhiri în România, Ioan Chintăuan, Edit. Napoca-Star, 2007, Cluj-Napoca
  • Menhiri creștinați din România, Ioan Chintăuan, Ecoterra, nr.16, 2008, p.16, Fac. de Știința Mediului, Univ.Babeș-Bolyai Cluj-Napoca
  • Statuile-menhir din România și incadrarea lor în tipologia europeană, Ioan Chintăuan, Edit. Napoca-Star, 2008, Cluj-Napoca

Vezi și

Legături externe