În lumea contemporană, Nicolae Bolcaș a câștigat o relevanță fără precedent. Fie datorită impactului său asupra societății, rolului său în cultura populară sau relevanței sale în mediul academic, Nicolae Bolcaș a devenit un subiect recurent de conversație. De fapt, nu este de mirare că Nicolae Bolcaș este subiect de dezbatere și analiză în numeroase domenii, deoarece influența sa se extinde la multiple aspecte ale vieții moderne. În acest articol vom explora în profunzime fenomenul Nicolae Bolcaș, abordând diversele sale fațete și analizând importanța acestuia în contextul actual.
Nicolae Bolcaș | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 24 noiembrie 1882 Remetea, județul Bihor |
Decedat | aprilie 1919 Lunca, județul Bihor |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | avocat |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Nicolae Bolcaș (n. 1882, Remetea, România – d. , Lunca, Bihor, România) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]:p.100[2]
Nicolae Bolcaș a fost avocat. A studiat liceul la Beiuș, iar mai apoi Academia de Drept din Cluj. După ce și-a finalizat studiile, Nicolae Bolcaș a deschis în 1912 un birou de avocatură în Beiuș. În timpul în care a fost student, dar și în timpul stagiaturii sale ca avocat, a participat la mișcările naționale și la campaniile electorale din zona Beiuș – Vașcău. A participat la luptele din Primul Război Mondial. Acesta a fost ucis de către elemente maghiare care s-au împotrivit Unirii. Nicolae Bolcaș a fost arestat, deoarece era cunoscut pentru activitatea lui anti-maghiară. El a refuzat să părăsească Beiușul. A fost transportat cu trenul pe ruta Beiuș-Vașcău, alături de Ioan Ciordaș, până în satul Lunca, situat la cca 25 km de Beiuș, unde aceștia au fost torturați, executați și aruncați laolaltă într-o groapă comună, pe malul Vărzariului, un afluent al Crișului Negru.[3][4][1]
A fost ales delegat al Reuniunii de cântări „Lyra” din Beiuș la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, unde a votat unirea Ardealului cu România, la 1 decembrie 1918.