Nicolae Borzea

Cu această ocazie, ne adâncim în lumea fascinantă a lui Nicolae Borzea, un subiect care a captat atenția și interesul a numeroși oameni de-a lungul timpului. De la origini până la tendințele actuale, acest subiect a evoluat semnificativ, influențând diferite aspecte ale societății și generând o dezbatere largă în jurul importanței sale. Prin acest articol, ne propunem să analizăm în profunzime diferitele aspecte legate de Nicolae Borzea, explorând diferitele sale fațete și oferind o viziune cuprinzătoare care să permită cititorului să înțeleagă în detaliu relevanța acestui subiect astăzi.

Nicolae Borzea
Date personale
Născut23 aprilie 1856
Viștea de Jos, comitatul Făgăraș, Regatul Ungariei
Decedat11 iunie 1936
Făgăraș, Regatul României
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprotopop
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae Borzea (n. 23 aprilie 1856, Viștea de Jos, comitatul Făgăraș, Regatul Ungariei – d. 11 iunie 1936, Făgăraș, Regatul României) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918 [1].

Biografie

Obține bacalaureatul la Brașov și urmează pentru un an Dreptul la Cluj, după care își începe studiile teologice la Academia Teologică din Sibiu.[1]

A funcționat ca învățător în Săliște și Boița, dejuțul Sibiu, în 1886 intră în funcție ca paroh în Viștea de Jos, iar din 1905 intră ca paroh și protopop în Făgăraș, funcție pe care o păstrează până la data morții. A decedat în 11 iunie 1936, în Făgăraș.[1]

Activitatea politică

Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a fost delegat al Protopopiatului Făgăraș și al Reuniunii Femeilor din Făgăraș. După 1918, a ocupat funcția de secretar al Parlamentului României [2].

Publicații

În 1925 a publicat în Făgăraș lucrarea Organizarea românilor olteni în orașul Făgăraș din Țara Voievozilor Români la 11 nov. 1918, în care face referire la organizarea C.N.R. și a Gărzii Române din oraș, în perioada pregătirii Marii Uniri.[2]

Note

  1. ^ a b c Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918, Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol. I, Editura Academiei Române, București, p. 60.
  2. ^ a b Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7, p. 133

Bibliografie

  • Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II).
  • Ioan I. Șerban, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Editura Altip, 2003.

Lectură suplimentară

  • Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
  • Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe

Vezi și