În articolul de astăzi vom vorbi despre Oleg Tiagnibok, un subiect care a fost de mare interes în ultimii ani. De la apariția sa, Oleg Tiagnibok a captat atenția experților și pasionaților deopotrivă, generând dezbateri, cercetări și numeroase progrese în domeniu. Cu o istorie care datează de mulți ani, Oleg Tiagnibok a evoluat și s-a adaptat la schimbările sociale, culturale și tehnologice, devenind un element fundamental în viața multor oameni. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele fațete ale Oleg Tiagnibok, abordând implicațiile, aplicațiile și impactul său asupra societății actuale.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Oleg Tiagnibok | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (56 de ani) Lvov, RSS Ucraineană, URSS |
Părinți | Teagnibok, Iaroslav Vasilievici Bohdanna Tsehelska ![]() |
Căsătorit cu | Olga Tiagnibok |
Copii | Fiicele Iarina-Maria și Darina-Bogdana și fiul Gordei |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Religie | Biserica Greco-Catolică Ucraineană ![]() |
Ocupație | politician chirurg ![]() |
Președintele fracțiunii Uniunii Panucraineane „Libertatea” în Rada Supremă a Ucrainei | |
Deținător actual | |
Funcție asumată 12 decembrie 2012 | |
Premii | Orden Sveatoho Rivnoapostolnoho kneazea Volodîmîra Velîkoho |
Partid politic | Uniunea Panucraineană „Libertatea” |
Alma mater | Lvivskîi naționalnîi medîcinîi universîtet imeni Danîla Halîțkoho iurîdîcinîi fakultet Lvivskoho naționalnoho universîtetu imeni Ivana Franka Universitatea Națională „Ivan Franko” din Liov |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Oleg Iaroslavovici Tiagnibok (în ucraineană Олег Ярославович Тягнибок; n. 7 noiembrie 1968, Lvov, RSS Ucraineană) este un politician ucrainean, președintele partidului «Uniunea Panucraineană „Libertatea”» și fracțiunii ei în Rada Supremă a Ucrainei, deputat al poporului al Ucrainei (1998-2006, 2012-2014).
În anul 1991 a devenit unul dintre fondatorii Partidului Social-Național din Ucraina (din 2004 — Uniunea Panucraineană „Libertatea”). Între anii 1994-1998 și 2006-2012 a fost deputat în consiliul Regiunii Liov. De două ori a candidat la funcția de președinte al Ucrainei: în anul 2010 a obținut 1.43 % de voturi, în 2014 — 1.16 %)
În urma revoluție pro-europeană partidul lui Tiagnibok „Libertatea” a devenit unul dinte partidele de guvernamânt timp de o jumătate de an. După alegerile din 2014, nu a mai intrat în parlament.
Din 2022, ofițer al armatei ucrainene. Maiorul Oleg Tyagnibok este unul dintre cei trei foști candidați la președinție care au acceptat să servească în timpul războiului cu Rusia.[1]