Olovo

În lumea de astăzi, Olovo a câștigat o relevanță fără precedent. Fie în sfera profesională, academică sau personală, Olovo a devenit un subiect de interes comun pentru oameni de toate vârstele și mediile. Pe măsură ce societatea avansează, provocările legate de Olovo devin mai complexe, iar nevoia de a înțelege implicațiile sale devine din ce în ce mai presantă. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Olovo și impactul acestuia asupra diferitelor domenii ale vieții de zi cu zi. De la istoria sa până la aplicațiile sale actuale, vom aborda numeroasele fațete ale Olovo și influența sa asupra societății moderne.

Olovo
—  comună din Bosnia și Herțegovina  —

Olovo se află în Bosnia
Olovo
Olovo
Olovo (Bosnia)
Poziția geografică
Coordonate: 44°07′40″N 18°34′50″E ({{PAGENAME}}) / 44.127777777778°N 18.580555555556°E
Țară Bosnia și Herțegovina
Canton​ Cantonul Zenica-Doboj
Entitate federalăFederația Bosniei și Herțegovinei
Comună din Federația Bosnia și Herțegovina​Općina Olovo]
ReședințăOlovo
Suprafață
 - Total4,078 km²
Populație
 - Total10.578 locuitori
Fus orarCET (+1)
 - Ora de vară (DST)CEST (+2)
Cod poștal71340
Prefix telefonic+387 32
Prezență online
http://www.olovo.ba
GeoNames Modificați la Wikidata
Poziția localității Olovo
Poziția localității Olovo
Poziția localității Olovo
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Olovo (în sârbă Олово) este un oraș și o comună din Cantonul Zenica-Doboj al Federației Bosnia și Herțegovina, o entitate din statul modern Bosnia și Herțegovina. Este situat la aproximativ 50 de kilometri nord-est de capitala Sarajevo.

Istorie

Orașul Olovo a fost menționat pentru prima dată în anul 1382 sub denumirea „Plumbum” (cuvântul în limba latină pentru plumb). Denumirea este menită să caracterizeze orașul pentru bine-cunoscutele sale zăcăminte de minereu de plumb. Olovo se află pe autostrada M18 Sarajevo-Tuzla și se găsește la 50 km nord-est de capitala Bosniei și Herțegovinei, Sarajevo. Olovo face parte din Cantonul Zenica-Doboj. Recent, au existat încercări ca Olovo să facă parte din Cantonul Sarajevo, cu toate acestea, în prezent Olovo se află încă în Cantonul Zenica-Doboj.[1] Din Evul Mediu, au existat depozite bine cunoscute de minereu de plumb și din acel moment a fost considerat un oraș minier.

Atracții

Astăzi, Olovo este cel mai bine cunoscut pentru pădurile sale de conifere, cerul său albastru și apele sale limpezi și rapide care provin din trei râuri de munte (Stupčanica, Krivaja și Bioštica). La Olovo au loc anual coride și festivaluri. Este un loc popular pentru tinerii care îl vizitează din satele din apropiere. O caracteristică superioară a orașului este spa-ul său foarte eficient, care datează din perioada stăpânirii romane în zonă.

Olovo este, de asemenea, un loc de odihnă și de plecare spre orașe precum Zenica și Zavidovići⁠(d).

Demografie

Compoziție etnică
An Sârbi  % Bosniaci  % Croați  % Iugoslavi  % alții  % Total
1961[2] 3.635 32,07% 5.903 52,09% 314 2,77% 1.402 12,37% 11,333
1971[3] 3.601 23,68% 10.546 69,36% 930 6,11% 46 0,30% 80 0,55% 15.203
1981[4] 3,349 20,49% 11.593 70,94% 802 4,91% 508 3,12% 16,341
1991[5] 3.196 18,91% 12.699 75,14% 653 3,86% 282 1,67% 16.901
2013[6] 77 0,75% 9.701 95,34% 230 2,26% 0,00 0,00% 139 1,36% 10,175

Așezări

În jurul orașului Olovo se găsesc mai multe sate mici. Acesta sunt: Boganovići, Čuništa, Solun, Hadre, Bukovdo, Milankovići, Kamensko, Jelaške, Careva Ćuprija, Lišći, Gurdići, Dugandžići, Čude, Petrovići, Klis, Kolakovići, Beris, Beris Luke, Lavšići, Ponijerka, Grabovica, Dreželj, Paklenik, Majna, Radačići, Ajvatovići, Miljevići, Rudine, Ligatići și Bakići.

Persoane notabile

Note

  1. ^ „DNEVNIAVAZ.BA - Dogadjaji - Olovo se ipak neće pripojiti Sarajevskom kantonu”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  2. ^ Datele recensământului iugoslav din 1961, pod2.stat.gov.rs
  3. ^ Datele recensământului iugoslav din 1971, pod2.stat.gov.rs
  4. ^ Datele recensământului iugoslav din 1981, pod2.stat.gov.rs
  5. ^ Datele recensământului din 1991, fzs.ba
  6. ^ „Datele recensământului din 2013”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 

Legături externe