În acest articol, vom aborda subiectul Ordinul Casei de Hohenzollern din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune completă și detaliată asupra acestei chestiuni. Îi vom explora originile, evoluția în timp, relevanța ei astăzi și posibilele implicații pentru viitor. Vom aprofunda în impactul său în diverse domenii, de la știință la cultura populară, inclusiv politică și economie. În plus, vom analiza opiniile experților și experiențele oamenilor legate de Ordinul Casei de Hohenzollern, pentru a pune în lumină numeroasele sale fațete și aspectele mai puțin cunoscute. În cele din urmă, acest articol va fi un ghid complet pentru cei interesați să înțeleagă în detaliu Ordinul Casei de Hohenzollern și toate implicațiile sale.
![]() | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Ordinul Casei de Hohenzollern a fost fondat la 5 decembrie 1841 de Friederich Wilhelm al IV-lea Constantin zu Hohenzollern-Heilingen și de prințul Karl Anton de Hohenzollern, sub numele CRUCEA DE ONOARE PRINCIARĂ HOHENZOLLERN. Din 1842 este renumit, pentru a se face distincția între ordinul regal și cel princiar.
Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage și Dinastia Regală a României: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I. Prințul Karl Anton de Hohenzollern și principesa Josefina, părinții lui Carol, au avut 6 copii : Leopold, Stefania, Carol, Anton, Friederich și Maria.
Linia dinastică a Hohenzollern este continuată în Germania postbelică de:
În România, în anul 1866, dinastia Hohenzollern este aleasă ca dinastie domnitoare de către clasa politică autohtonă, în frunte cu prim-ministrul Ion Brătianu, înlocuind-o pe cea a lui Cuza-vodă (1859-1866).
Regii României, prinți de Hohenzollern-Sigmaringen: