În acest articol, vom pătrunde în lumea interesantă a lui Oxidoreductază. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom explora fiecare fațetă a acestui subiect pentru a face lumină asupra importanței și impactului său asupra societății. Oxidoreductază a captat atenția multor oameni de-a lungul timpului, generând dezbateri, inspirație și reflecție. Prin analize detaliate și perspective diverse, ne propunem să oferim o viziune completă și exhaustivă a Oxidoreductază, abordând dimensiunile și implicațiile sale multiple pentru a înțelege mai bine relevanța sa în lumea contemporană.
Oxidoreductazele sunt enzime ce catalizează reacțiile de oxido-reducere, fiind transportoare de hidrogen sau de electroni. În această clasă intră un număr mare de enzime cunoscute sub numele de dehidraze sau oxidaze. Are loc transferul de electroni de la o moleculă, reducătorul (donorul de electroni) la o alta, oxidantul (acceptorul de electroni). Acest grup de enzime utilizează de obicei ca și cofactori enzimatici NADP+ sau NAD+.[1][2] Oxidoreductazele transmembranare alcătuiesc lanțul transportor de electroni la bacterii, cloroplaste și în mitocondrie, inclusiv complexele I, II și III. Unele pot fi asociate cu membranele biologice, ca proteine membranare periferice, sau pot fi ancorate în membrane, prezentând un singur helix transmembranar.[3]
Oxidoreductazele catalizează reacții de tipul:
unde A este specia reducătoare (donoare de electron) și B este specia oxidantă (acceptorul de electron).
Oxidoreductazele se denumesc ca „donor:acceptor oxidoreductază”; totuși, există și alte denumiri comune. Un exemplu este denumirea de tipul „donor dehidrogenază”, dar și variante alternative sunt posibile: „acceptor reductază” (NAD+ reductază) sau „donor oxidază”.
Oxidoreductazele prezintă numărul EC EC 1 în sistemul de clasificare a enzimelor. Sunt împărțite în 21 de subclase: