Acest articol va aborda subiectul Planificare urbană, care a trezit un mare interes în comunitatea academică și științifică în ultimii ani. Planificare urbană este un subiect abordat pe scară largă în literatura științifică și a stârnit interesul cercetătorilor din diverse discipline. Pe parcursul acestui articol vor fi analizate diferite perspective și abordări legate de Planificare urbană, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect. În plus, vor fi examinate implicațiile practice și teoretice ale Planificare urbană, precum și posibilele căi de cercetare viitoare în acest domeniu.
Planificarea urbană este un proces complex de utilizare efectivă a loturilor virane și a pământului urban, implicând designul urban, infrastuctura transporturilor și integrarea armonioasă a clădirilor deja existente cu cele viitoare. Planificarea urbană, deși după nume pare a se referi doar la localități urbane (municipii, orașe și târguri) este mult mai cuprinzătoare acoperind orice așezare umană, indiferent de mărime.
Fenomen sofisticat, planificarea urbană implică arhitectură, ingineria construcțiilor, cercetare, analiză, finanțare, viitorologie, planificare strategică, consultare publică, planificarea cartierelor, gândire strategică, recomandări și limitări, conservare istorică, implementare, management și gospodărire și, în final, realizarea de clădiri, drumuri și structuri.[1]
Florența, cunoscutul oraș din Italia, a fost unul din primele modele ale planificării urbane timpurii, forma zidului de apărare al orașului fiind intenționat concepută ca un poligon stelat cu multiple "raze," pentru a fi capabil ca să reziste optim la atacuri ale artileriei timpului, care consta din tunuri mono-salvă de diferite calibre.