Prințesa Alice de Battenberg
În lumea de astăzi, Prințesa Alice de Battenberg rămâne un subiect de mare importanță și interes pentru un public larg. Fie că este vorba de viața lui Prințesa Alice de Battenberg, un eveniment istoric legat de Prințesa Alice de Battenberg, sau pur și simplu de explorarea diferitelor fațete ale lui Prințesa Alice de Battenberg, este evident că acest subiect continuă să stârnească curiozitatea și să genereze dezbateri. De la impactul său asupra societății până la influența asupra culturii și politicii, Prințesa Alice de Battenberg rămâne un subiect relevant care merită să fie explorat în profunzime. În acest articol, vom aprofunda în diferitele dimensiuni ale Prințesa Alice de Battenberg și vom analiza semnificația și relevanța sa astăzi.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Prințesa Alice de Battenberg (Victoria Alice Elizabeth Julia Marie; 25 februarie 1885 – 5 decembrie 1969), a fost mama Prințului Filip, Duce de Edinburgh (soțul reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit).
Primii ani
Prințesa Victoria Alice Elizabeth Julia Marie de Battenberg s-a născut la Castelul Windsor în Berkshire în prezența străbunicii sale, regina Victoria.[2] Era cel mai mare copil al Prințului Louis de Battenberg și a soției lui Prințesa Victoria de Hesse. Mama ei era fiica cea mare a Prințesei Alice, Mare Ducesă de Hesse, care era a doua fiică a Reginei Victoria. Tatăl ei era fiul cel mare al Prințului Alexandru de Hesse.[3] Cei trei frați ai ei mai mici erau Louise (care a devenit regină a Suediei), George și Louis.
Prințesa Alice și-a petrecut copilăria între Darmstadt, Londra, Jugenheim și Malta.[4] Mama ei a observat că învăța greu să vorbească. În cele din urmă, Prințesa Alice a fost diagnosticată cu surditate congenitală după ce bunica sa a identificat problema și a dus-o la un specialist ORL-ist. Cu încurajarea mamaei sale, Alice a învățat să citească pe buze și să vorbească în engleză și germană.[5] Educată în particular, ea a studiat franceza[6] iar mai târziu, după logodnă, a învățat limba greacă.[7] A fost domnișoară de onoare la nunta lui George, Duce de York (mai târziu regele George V) și a Mariei de Teck în 1893.
Căsătoria
Colecția privată a Prințului Filip, Duce de Edinburgh.
Prințesa Alice s-a îndrăgostit de Prințul Andrew al Greciei și Danemarcei (cunoscut ca Andrea în familie), al patrulea fiu al regelui George I al Greciei și al reginei Olga la încoronarea regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit în 1902[8] S-au căsătorit civil la 6 octombrie 1903 la Darmstadt. A doua zi au avut loc două ceremonii religioase, una luterană și una ortodoxă.
Prințul și Prințesa Andrew a Greciei și Danemarcei au avut cinci copii:
- Margarita, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg (18 aprilie 1905 – 24 aprilie 1981); s-a căsătorit cu Gottfried, Prinț de Hohenlohe-Langenburg; au avut moștenitori;
- Theodora, Marchiză de Baden (30 mai 1906 – 16 octombrie 1969); s-a căsătorit cu Prințul Berthold, Margrave de Baden; au avut moștenitori;
- Cecilie, Mare Ducesă de Hesse (22 iunie 1911 – 16 noiembrie 1937); s-a căsătorit cu Georg Donatus, Mare Duce de Hesse; au avut moștenitori;
- Prințesa Sofia (26 iunie 1914 – 24 noiembrie 2001); s-a căsătorit prima dată cu Prințul Christoph de Hesse; au avut moștenitori; și a doua oară cu Prințul George William de Hanovra
- Prințul Filip, Duce de Edinburgh (n. 10 iunie 1921), căsătorit cu Elisabeta a II-a a Regatului Unit; au avut moștenitori;
Ultimii ani
Colecția privată a Prințului Filip, Duce de Edinburgh.
În 1930 a fost diagnosticată cu schizofrenie și internată într-un sanatoriu. După aceea a trăit separat de soțul său. După recuperare și-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale muncii de caritate în Grecia. În timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în Atena unde a adăpostit refugiați evrei, pentru care este recunoscută ca Drept între popoare de Yad Vashem.[9] După război, ea a rămas în Grecia și a fondat o asistență medicală de maici după modelul mătușii ei, martira Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna fondat în Rusia în 1909.
Prințesa Alice s-a întors în Marea Britanie în aprilie 1947 la nunta singurului ei fiu, acum Locotenentul Filip Mountbatten cu Prințesa Elisabeta, fiica cea mare și moștenitoarea prezumptivă a regelui George al VI-lea al Regatului Unit nuntă care a avut loc în noiembrie. La ceremonia de la nuntă, Prințesa Alice a fost așezată în partea de nord a Catedralei Westminster în partea opusă locului unde stăteau regele, regina Elisabeta și regina Mary.
În 1960 ea a vizitat India, la invitația fostei ministru al sănătății Rajkumari Amrit Kaur, care a fost impresionată de interesul prințesei pentru gândirea indiană. Vizita a fost scurtată brusc iar cumnata ei, Edwina Mountbatten, care întâmplător trecea prin Delhi în propriul ei tur a trebuit să discute cu gazdele indiene care nu înțelegeau schimbarea de plan a prințesei. Mai târziu prințesa a povestit că a avut o experiență de "ieșire din corp"[10] Edwina și-a continuat turul și a murit luna următoare.
După căderea regelui Constantin al II-lea al Greciei, precum și impunerea de reguli militare în Grecia în 1967, ea a fost invitată de către fiul ei și de nora sa să locuiască la Palatul Buckingham din Londra, unde a murit doi ani mai târziu.
Arbore genealogic
Note
- ^ a b c Kindred Britain
- ^ Vickers, p. 2
- ^ Lundy, Darryl, thePeerage.com, accesat în
- ^ Vickers, Hugo (), „Alice, Princess (1885–1969)”, Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, doi:10.1093/ref:odnb/66337, accesat în
- ^ Vickers, pp. 24–26
- ^ Vickers, p. 57
- ^ Vickers, pp. 57, 71
- ^ Vickers, p. 52
- ^ Prințesa Alice de Battenberg - Yad Vashem en
- ^ Vickers, pp. 364–366
Vezi și
