Războiul Ruso-Turc (1568–1570)
În lumea de astăzi, Războiul Ruso-Turc (1568–1570) a devenit din ce în ce mai relevant. Fie datorită impactului său asupra societății, importanței sale în istorie, influenței în domeniul profesional sau relevanței sale în viața de zi cu zi, Războiul Ruso-Turc (1568–1570) a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la origini și până la evoluția actuală, Războiul Ruso-Turc (1568–1570) a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii și a generat nesfârșite dezbateri, reflecții și studii care încearcă să-i înțeleagă adevăratul sens. În acest articol vom explora diferite aspecte ale Războiul Ruso-Turc (1568–1570), de la origini până la impactul său asupra lumii moderne, pentru a face lumină asupra acestui subiect relevant și fascinant.
| Războiul Ruso-Turc (1568–1570) | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războiul ruso-turc  | |||||||||
 | |||||||||
| Informații generale | |||||||||
| |||||||||
| Beligeranți | |||||||||
 Țaratul Rusiei |  Imperiul Otoman
| ||||||||
| Conducători | |||||||||
| Ivan al IV-lea al Rusiei Cneazul Serebianov | Sokollu Mehmet Paşa Devlet I Giray Kasim Paşa | ||||||||
| Efective | |||||||||
| 30.000 de oameni[3] | 20.000 turci 50.000 tătari[3] | ||||||||
Modifică date / text  | |||||||||
Războiul Ruso-Turc din 1568–1570 (denumit în sursele otomane Expediția din Astrahan) a fost prima ciocnire importantă între Țaratul Rusiei și Imperiul Otoman, ciocniri ce aveau să apară sporadic în următorii 350 de ani. Casus belli a fost Hanatul Astrahanului.
În 1556, Hanatul Astrahanului a fost cucerit de Ivan cel Groaznic, care a construit o nouă cetate pe un deal abrupt de pe malul Volgăi.[4] În 1568, marele vizir Sokollu Mehmet Paşa, care deținea puterea reală în cadrul administrației Imperiului Otoman în timpul sultanului Selim al II-lea, a inițiat prima întâlnire între Imperiul Otoman și viitorul rival din nord. Rezultatul a fost o prefigurare a numeroaselor dezastre ce aveau să vină. La Constantinopol se elaborase un plan de a lega Volga de Don printr-un canal și în vara lui 1569 o armată mare, de 20.000 de turci și 50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Paşa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul.
Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni venită ca întărire a atacat și i-a împrăștiat pe muncitori și pe forța tătărească care îi proteja. Pe drumul de întoarcere până la 70% din restul soldaților au murit de frig în stepe sau în urma atacurilor cerchezilor. Flota otomană a fost distrusă de o furtună.
Imperiul Otoman, deși învins militar, a insistat să obțină liberă trecere pentru pelerinii musulmani și pentru negustorii din Asia Centrală, precum și distrugerea cetății rusești de pe râul Terek.[5]
Bibliografie
- Attila Weiszhár și Balázs Weiszhár: Lexicon of Wars, Atheneaum publisher, Budapest 2004.
- Finkel, Caroline, Osman's Dream, (Basic Books, 2005), 57; „Istanbul a fost adoptat ca nume oficial al orașului abia în 1930.”