În lumea de astăzi, Radu Prișcu a câștigat o relevanță incontestabilă. Fie datorită impactului său asupra societății, culturii sau politicii, Radu Prișcu a devenit un subiect constant de conversație. Influența sa se extinde la toate aspectele vieții, generând opinii contradictorii și dezbateri constante. În acest articol, vom explora în profunzime importanța Radu Prișcu, analizând implicațiile sale și rolul său în lumea contemporană. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să înțelegem mai bine cum Radu Prișcu ne-a modelat realitatea și care este proiecția sa viitoare.
Radu Prișcu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Brașov, România ![]() |
Decedat | (66 de ani) ![]() București, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | inginer ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Politehnica din București ![]() |
Premii | Premiul de Stat (1962)[1] |
Modifică date / text ![]() |
Ionel Radu Prișcu (n. , Brașov, România – d. , București, România) a fost un profesor universitar și inginer constructor de baraje român, cel mai bine cunoscut pentru proiectarea barajului Vidraru de pe râul Argeș.[2]
S-a născut în 22 ianuarie 1921,[3] în Șcheii Brașovului[4] și a absolvit liceul „Andrei Șaguna” din Brașov.[3] În 1944 a absolvit Școala Politehnică din București[4] cu „magna cum laude”,[necesită citare] , unde i-a avut ca profesori pe Dionisie Germani, Cristea Mateescu și Dorin Pavel, din care ultimilor doi le-a fost asistent.[4] Ca profesor universitar, Radu Prișcu a creat mai multe generații de specialiști în hidrotehnică, printre studenții săi numărându-se, printre alții, și politicienii de mai târziu Ion Iliescu, Petre Roman și Călin Popescu Tăriceanu.[3]
De numele lui Radu Prișcu se leagă toate marile construcții hidrotehnice care au dat României independența energetică. A lucrat la Bicaz, Vidraru, Siriu, dar a proiectat și coordonat construirea unor mari baraje și în Iran sau Liban.[5]
A colaborat la proiectarea barajelor Zărnești, Valiug și Gozna, iar ulterior a proiectat barajele Negovanu (pe râul Sadu, primul baraj arcuit din România în 1960) și Secu (pe râul Bârzava, primul baraj cu contraforți din țară în 1963). A coordonat proiectarea barajului Vidraru (cel mai înalt baraj arcuit din țară în 1965). În perioada coordonării proiectării barajului de la Poiana Uzului s-a implicat și la barajul Paltinu (pe râul Doftana, primul baraj cu rost perimetral din țară).[4]
“ | După ce în primăvară Consiliul Local i-a conferit lui Radu Prișcu titlul de Cetățean de Onoare Post-Mortem al Brașovului, astăzi facem un nou pas către păstrarea amintirii acestui mare savant. Am dezvelit placa comemorativă care va aminti brașovenilor că aici s-a născut un mare brașovean. Solicităm Consiliului Local și Primăriei să analizeze și schimbarea numelui străzii Băilor, care desparte casa în care s-a născut Radu Prișcu de Colegiul Național A. Șaguna, în strada Radu Prișcu, ceea ce ar însemna recunoașterea definitivă a valorii acestui mare savant, creator al școlii hidrotehnice românești. | ” |
— scriitorul Mircea Brenciu la inaugurarea unei plăci comemorative plasate pe casa unde s-a născut și a locuit inginerul[3]
|