Rock Against Communism

În lumea de astăzi, Rock Against Communism reprezintă un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg al populației. De la apariția sa, Rock Against Communism a captat atenția cadrelor universitare, experților, profesioniștilor și publicului larg datorită impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății. Cu o amploare care transcende granițele geografice și culturale, Rock Against Communism a devenit un punct de convergență pentru schimbul de opinii, cunoștințe și puncte de vedere. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte legate de Rock Against Communism, analizând importanța acestuia, evoluția în timp și influența sa în prezent. În același timp, vom examina implicațiile viitoare ale Rock Against Communism într-o lume în continuă schimbare.

Rock Against Communism
Origini stilisticePunk rock
Oi!
Origini culturaleFinalul anilor 1970, Marea Britanie
Instrumente tipiceCântare, Baterie (instrument muzical), Chitară electrică, Chitară bas
Alte subiecte
Frontul Național
Nazi Punk
Modifică text Consultați documentația formatului

Rock Against Communism (RAC) este o mișcare care a luat naștere odată cu organizarea primelor concerte politice în Marea Britanie a anilor 1970. Între timp, RAC a devenit un gen muzical[1][2], versurile formațiilor asociate genului fiind caracterizate de anticomunism, naționalism alb, supremațism și politici neofasciste.[3]

Istoria

Mișcarea Rock Against Communism a luat naștere în Marea Britanie spre finalul anului 1978[4], fiind asociată cu activiștii extremei drepte din Frontul Național.[5] Scopul înființării unei astfel de mișcări era acela de a contracara protestele organizației Rock Against Racism.[5] Primul concert RAC a fost susținut în Leeds, Anglia, în 1978 de către formațiile de nazi punk The Dentists și The Ventz.[6] Au urmat alte două concerte, unul în 1979, iar celălalt în vara anului 1983; cel din urmă i-a avut cap de afiș pe Skrewdriver, o formație neonazistă formată de Ian Stuart Donaldson. Majoritatea concertelor îi aveau cap de afiș pe aceștia și încă câteva formații precum Skullhead și No Remorse. La mijlocul anilor 1980, o parte din concerte era susținute în casa activistului Edgar Griffin din Stuffolk, tătăl viitorului lider al Partidului Național Britanic, Nick Griffin[7]. Spre finalul anilor '80, mișcarea RAC a dat naștere grupurilor White Noise Club și mai târziu Blood and Honour.[5] Odată cu dezvoltarea scenei hardcore punk în anii 1990 și 2000, numeroase formații au început să implementeze elemente hardcore.

Formații

Vezi și

Referințe

  1. ^ „A TRIBUTE TO IAN STUART”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „RAC: A Visual Database of Extremist Symbols, Logos and Tattoos”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  3. ^ „Rock Against Communism”. Accesat în . 
  4. ^ Roger Griffin, Matthew Feldman (). Fascism: Post-war fascisms. Taylor & Francis. p. 302. 
  5. ^ a b c Ryan Shaffer. „The soundtrack of neo-fascism: youth and music in the National Front”. Accesat în . 
  6. ^ Eddy Morrison. „MEMOIRS OF A STREET SOLDIER”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „BNP leader Nick Griffin: A bigot damned by his own vile words”. Accesat în . 

Bibliografie

  • Griffin, Roger, and Matthew Feldman, eds. Fascism: Post-war fascisms. Vol. 5. Taylor & Francis, 2004.