În lumea de astăzi, Românești, Timiș a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru o gamă largă de oameni. De la experți în domeniu până la cei care abia încep să exploreze acest subiect, Românești, Timiș a captat atenția și curiozitatea multora. Fie datorită relevanței sale în societatea actuală, a impactului său asupra vieții de zi cu zi sau a relevanței sale istorice, Românești, Timiș este un subiect care provoacă o varietate de opinii și discuții. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Românești, Timiș, de la originea și evoluția sa până la implicațiile sale viitoare. Pe parcursul acestor pagini, ne vom cufunda în lumea fascinantă a lui Românești, Timiș, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Românești | |
— sat — | |
![]() Biserica de lemn „Nașterea Sfântului.Ioan Botezătorul” din Românești | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 45°48′N 22°18′E / 45.800°N 22.300°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Comună | |
SIRUTA | 158957 |
Altitudine[2] | 210 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 471 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 307416 |
Prefix telefonic | +40 x56 [1] |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Românești (maghiara Rumunyest, iar din 1911 Bégabarlang) este un sat în comuna Tomești din județul Timiș, Banat, România. Se află în partea de est a județului, într-un culoar format de Bega și afluenții săi. Localitatea de astăzi include și fosta localitate Goizești, care în trecut era un sat separat.
Este menționat ca Romanesth în 1464, Romanıšt în 1554, Rumunest în 1696, apoi Romoniest, și în 1717 ca Rumunesche. A fost redenumită Bégabarlang în 1911, dar și-a recăpătat denumirea anterioară cu intervenția Ministerului de Interne. În 1514-1516 făcea parte din districtul Margina, cu 19 familii de iobagi. După căderea cetății Lipova, a făcut parte din Pașalâcul Timișoarei.
În 1717 au fost numărate șase case, iar în 1776, la data recensământului Bisericii Ortodoxe, au fost 69.
În 1833 satul îi aparținea lui János Fábry.
Până în 1968 a aparținut de comuna Curtea.
În 1910, 681 din cei 712 locuitori ai săi erau români, 14 maghiari și 6 germani; 690 sunt ortodocși și 16 romano-catolici.
În 2002, 579 din cei 581 de locuitori ai săi erau români; 536 sunt ortodocși, 30 penticostali, 7 adventiști și 7 baptiști.