În acest articol vom analizaSărăturile Diniaș, un subiect care a generat un mare interes și dezbatere în societatea contemporană. _Var1 s-a dovedit a fi un punct de discuție în diferite domenii, de la politică la știință, inclusiv cultură și tehnologie. Relevanța și impactul său asupra vieții de zi cu zi îl fac un subiect de interes pentru o mare varietate de oameni, indiferent de vârstă, sex, nivel socioeconomic sau locație geografică. Pe parcursul acestui articol vom explora diferite aspecte ale Sărăturile Diniaș, analizând originea, evoluția, impactul și posibilele implicații viitoare. În plus, vom aborda diverse perspective și opinii pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune largă și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
Sărăturile Diniaș | |
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() • Județul Timiș |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Timișoara |
Coordonate | 45°38′58″N 21°02′27″E / 45.64944°N 21.04083°E[1] |
Suprafață | 4 ha |
Înființare | 1995, declarat în 2000 |
Modifică date / text ![]() |
Sărăturile Diniaș alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip pedologic) situată în județul Timiș, pe teritoriul administrativ al comunei Peciu Nou.
Aria naturală cu o suprafață de 4 hectare se află în partea central-vestică a județului Timiș și cea sud-estică a satului Diniaș, în apropierea sud-vestică de municipiul Timișoara și este străbătută de drumul județean (DJ519A), care leagă localitatea Peciu Nou de Sânmihaiu Român[2].
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și reprezintă o zonă de câmpie (sol sărăturos supus studierii proprietăților bilogice, fizice, chimice și mineralogice; mlaștini sărăturate) ce adăpostește o mare varietate de floră halofilă specifică sărăturilor.
Printre speciile de plante prezente în rezervație se află pătlăgina (Plantago maritima), pelin (Artemisia santonica), lobodă sălbatică (Atriplex tatarica)[4], căpriță (Atriplex littoralis), codițucă (Myosurus minimus), trifoi frăguț (Trifolium fragiferum), floare-de-leac (Ranunculus pedatus), ghizdei (Lotus augustissimus) sau albăstrică (Aster tripolium).
În arealul rezervației (în mlaștinile sărăturate care se formează primăvara) vegetează o algă (cyanobacterie) cunoscută sub denumirea populară de cleiul pământului (Nostoc commune)[5].