Silvia Popovici | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 7 mai 1933 Fundata, Brașov |
Decedată | 16 septembrie 1993, (60 de ani) București |
Căsătorită cu | Maxim Berghianu |
Cetățenie | România |
Ocupație | actriță |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
Ani de activitate | 1954 - 1988 |
Roluri importante | Darclee |
Modifică date / text |
Silvia Popovici (n. 7 mai 1933, Fundata, România – d. 16 septembrie 1993, București, România) a fost o actriță română.
A debutat în 1954 ca actriță în filmul „La mere”, realizat de studenți. Actrița a devenit celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee (1960), în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepțională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu. Au urmat roluri în Omul de lângă tine (1961) și O dragoste lungă de-o seară (1963), ambele în regia lui Horea Popescu.
Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit odată cu debutul regizoarei Malvina Urșianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul Gioconda fără surîs (1968). Silvia Popovici a rămas multă vreme fidelă regizoarei, jucând în filmele Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974) și Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980).
O popularitate deosebită în rândul românilor a obținut cu rolul Oana din serialul TV Mușatinii, în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).
Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal teatrului, ea făcând parte din „Promoția de Aur” a teatrului românesc (1956), interpretând nenumărate roluri, de o mare complexitate și valoare, pe scenele teatrelor naționale din Craiova (1959–1963), Cluj (1963–1966) și București (1967–1993).
„Ea reprezenta cel mai bine eșalonul de absolvenți ai IATC care în 1956 au plecat cu profesorul lor Vlad Mugur la Craiova. De altfel însuși Vlad a declarat că fără Silvia n-ar fi făcut "această nebunie". Silvia era înzestrată cu toate darurile: frumoasă, inteligentă, fermecătoare, serioasă, talentată, autentică și spontană, sensibilă, dramatică, impecabilă în tot ce realiza. Toate realizările ei scenice și filmice au avut o cotă valorică ridicată pentru că era ea însăși un puternic caracter dramatic. Au rămas de neuitat Ofelia cu straniul ei cântec, Gwendolin de-un farmec inedit, Magda prin intransigența dovedită, Hilde prin dezinvoltura creată, Julietta prin acuratețea sentimentului, apoi Ana Petrovna, Andromaca, Euxinia, Anca, Margareta, Casandra, Drusilla și altele.(...)
Silvia a fost și un model de seriozitate și corectitudine profesională pentru toată lumea din teatru și colegii ei au iubit-o ca pe o ființă dragă plină de grație și energie. Delicată și rasată, Silvia a reprezentat pe scena românească tipul femeii moderne, senină și echilibrată, capabilă de orice victorie, o femeie tipic luptătoare. Luciditatea ei scenică a ajutat-o mult în realizarea marilor sale creații, de mare vibrație și încărcătură emoțională." ”—Alexandru Lazăr - "Promotia 1965 - 50 de ani de teatru"A fost căsătorită cu demnitarul comunist Maxim Berghianu. În mod eronat, după Revoluție, s-a indus ideea că era prietenă cu Elena Ceaușescu. De fapt, Elena Ceaușescu nu o suporta, după cum declara și Emilia Marinela Macovescu, soția lui George Macovescu, ministru de Externe al României între 1972-1977
A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
Control de autoritate |
|
---|