În acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Stefania Sandrelli și vom explora toate fațetele sale. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Stefania Sandrelli a jucat un rol crucial în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. În următoarele câteva rânduri, vom examina în detaliu impactul acestuia asupra societății, culturii și tehnologiei, precum și provocările și oportunitățile pe care le prezintă pentru viitor. Printr-o analiză profundă și atentă, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect și să oferim o perspectivă unică care invită la reflecție și dezbatere.
Stefania Sandrelli | |
![]() Stefania Sandrelli cu Leul de Aur la al 62-lea Festivalul de Film de la Veneția | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Stefania Sandrelli |
Născută | (78 de ani) ![]() Viareggio, Toscana, Italia ![]() |
Copii | Amanda Sandrelli ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | actriță de film regizoare de film actriță ![]() |
Limbi vorbite | limba italiană[1] ![]() |
Ani de activitate | 1961 – prezent |
Alte premii | |
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer Leone d'oro alla carriera (2005) David di Donatello per la migliore attrice protagonista David di Donatello per la migliore attrice non protagonista David di Donatello alla carriera ![]() | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Stefania Sandrelli (n. , Viareggio, Toscana, Italia) este o actriță italiană de film, teatru și televiziune, nominalizată de Academia Europeană de Film (2001) la categoria "Cea mai bună prestație feminină" pentru rolul din producția italiană Ultimul Sărut (regie: G. Muccino).
Stefania Sandrelli s-a născut într-o familie de clasă mijlocie din Viareggio, fiica lui Florida și a lui Otello Sandrelli (geograf, care a murit când Stefania avea doar 8 ani). La vârsta de 15 ani, Sandrelli a câștigat un concurs de frumusețe, prin care a obținut imediat primul ei rol de film în Gioventù di notte (1961) de Mario Sequis. În același an, a jucat alături de Ugo Tognazzi în filmul de persiflaj al fascismului Il federale al lui Luciano Salce și ca o tânără seducătoare în comedia Divorț italian de Pietro Germi. A apărut în mai multe dintre filmele lui Germi, inclusiv un rol dublu alături de Dustin Hoffman în Alfredo, Alfredo, ultimul film al regizorului. A apărut în Partner (1968) și 1900 (1976) sub regia lui Bernardo Bertolucci. Ettore Scola a distribuit-o alături de Nino Manfredi și Vittorio Gassman în Cât de mult ne-am iubit (1974), o istorie a partidului de stânga italian.
Cariera ei a atins punctul de bază la începutul anilor 1980. În 1983, ea a jucat în comedia erotică a lui Tinto Brass, Jurnalul pantofilor roșii, al cărei succes i-a readus la viață munca de film. Printre performanțele ei remarcabile din anii 1980 se numără interpretarea ei în Familia (1987) de Ettore Scola și în comedia lui Roberto Benigni Drăcușorul (1988), în care a jucat rolul iubitului unui preot interpretat de Walter Matthau.
Longevitatea carierei sale se explică prin capacitatea actriței de a-și schimba practica pe măsura trecerii timpului, de la ingenue la femei mature, echilibrate, mame de familie, etc.[2]
Fiica ei Amanda Sandrelli, este de asemenea actriță.
Materiale media legate de Stefania Sandrelli la Wikimedia Commons