În articolul de astăzi, vom aprofunda în Théophile Raynaud, un subiect/persoană/eveniment care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Este important să înțelegem în detaliu ce este Théophile Raynaud și cum a afectat diferitele aspecte ale societății noastre. Pe parcursul acestui articol, vom explora originile Théophile Raynaud, implicațiile sale actuale și posibilele dezvoltări viitoare. În plus, vom sublinia relevanța pe care Théophile Raynaud o are astăzi și modul în care a influențat diverse domenii ale vieții noastre. Fără îndoială, Théophile Raynaud este un subiect/persoană/eveniment care merită să fie explorat în detaliu și suntem încântați să ne adâncim în acest univers fascinant.
Théophile Raynaud | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 15 noiembrie 1583 Sospel, Franța |
Decedat | 31 decembrie 1663 Lyon, Franța |
Naționalitate | ![]() |
Religie | catolicism ![]() |
Ocupație | teolog, preot (Biserica Romano-Catolica) |
Limbi vorbite | limba latină[1] ![]() |
Activitatea literară | |
Opere semnificative | Hagiologium exoticum |
Note | |
scriitor în limba latină, iezuit | |
Modifică date / text ![]() |
Théophile Raynaud născut la Sospello (Sospel în franceză), în comitatul Nice, la 15 noiembrie 1583, și mort la Lyon la 31 octombrie 1663, este un iezuit, autor al mai multor lucrări teologice în limba latină.
El a intrat în iezuiți la Avignon la 24 noiembrie 1602. A fost hirotonit preot la Lyon în 1612 și și-a făcut juramintele la 1 ianuarie 1619.
Predă gramatică și litere clasice la Avignon, teologie, filozofie (1613-1619) și teologie scolastică (1619-1627) la Lyon, unde este și doi ani prefect de studii. Apoi a predat Sfintele Scripturi la Colegiul iezuit din Roma (1647-1651).
La Roma a devenit delegatul provinciei sale la IX-a Congregație generală a ordinului său (1649-1650).
Trei din tratatele sale au fost cenzurate de Inchiziție :
El le poate reedita după ce le-a corectat.
Lucrările sale complete au apărut la Lyon în 1665 în 19 volume, la care s-a adăugat în Cracovia, în 1669, un al 20-lea volum intitulat Apopompæus (literalmente „țap ispășitor”) conținând părți pe care le exclsdese.
Foarte apreciat de Guy Patin, a fost un dușman al Jansenistilor și al Ordinului domicican.