Universitatea de Stat din Sankt Petersburg

Aspect mută în bara laterală ascunde
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg

Vue partielle des Douze Collèges.
AbreviereСПбГУ  Modificați la Wikidata
MottoHic tuta perennat
Здесь в безопасности пребывает  Modificați la Wikidata
PredecesorUniversitatea Imperială din Sankt Petersburg​  Modificați la Wikidata
FondatorPetru I al Rusiei  Modificați la Wikidata
Informații
Fondată8 februarie 1724  Modificați la Wikidata
Localizare
Țara Rusia
Unitate administrativăRusia  Modificați la Wikidata
OrașSankt Petersburg  Modificați la Wikidata
Conducere
RectorNikolai Mihailovici Kropacev]
Liudmila Alekseevna Verbițkaia]  Modificați la Wikidata
Cifre cheie
Studenți26.000  Modificați la Wikidata
Alte informații
Prezență web
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
Telegram channel
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Universitatea de Stat din Sankt Petersburg (SPbSU, în rusă Санкт-Петербургский государственный университет, СПбГУ) este o instituție de învățământ superior de stat cu sediul în Sankt Petersburg. Este cea mai veche și una dintre cele mai mari universități din Rusia.

Ea este alcătuită din 24 de facultăți și institute specialitate, Facultatea de Studii Militare, Gimnaziul Academic, Colegiul Medical, Colegiul de Educație Fizică și Sport, Economie și Tehnologie și Departamentul de Educație Fizică și Sport. Universitatea are două campusuri principale: unul pe insula Vasilievski, iar celălalt la Peterhof. În perioada sovietică a fost cunoscută sub numele de Universitatea de Stat din Leningrad (rusă Ленинградский государственный университет). A fost numită după Andrei Jdanov în 1948.

Reputație și clasamente internaționale

Universitatea de Stat din Sankt Petersburg este a doua cea mai bună universitate multifuncțională din Rusia, după Universitatea de Stat din Moscova. În clasamentele internaționale, universitatea s-a clasat pe locul 240 în topul realizat în 2013/2014 de către QS World University Rankings, a fost plasată pe locurile 351–400 de către Times Higher Education World University Rankings și pe locurile 301–400 de către Academic Ranking of World Universities, depășind restul universităților din Rusia, cu excepția Universității de Stat din Moscova.

Universitatea are reputația de a fi educat majoritatea elitei politice a Rusiei, printre care și președinții Vladimir Putin și Dimitri Medvedev, care au studiat dreptul la universitate.

Această universitatea este cea mai veche universitate din Rusia, fiind fondată în 1724 de către Petru cel Mare, și precede întemeierea Universității de Stat din Moscova în 1755.

Istoric

Există o dispută în mediul universitar rus cu privire la cea mai veche instituție de învățământ universitar din Rusia: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg sau Universitatea de Stat din Moscova. În timp ce acesta din urmă a fost înființată în 1755, prima, care a fost în continuă funcțiune din anul 1819, pretinde a fi succesoarea universității înființate împreună cu Gimnaziul Academic și cu Academia de Științe din Sankt Petersburg pe 24 ianuarie 1724 printr-un decret al lui Petru cel Mare.

În perioada cuprinsă între 1804 și 1819, Universitatea din Sankt Petersburg nu a existat în mod oficial; instituția fondată de Petru cel Mare, Academia din Sankt Petersburg, fusese deja desființată pentru că noua cartă a Academiei de Științe din 1803 stipula că nu ar trebui să existe instituții de învățământ afiliate ei.

Institutul Pedagogic din Sankt Petersburg, redenumit Institutul Pedagogic Principal în 1814, a fost înființat în 1804 și a ocupat o parte din clădirea celor Douăsprezece Colegii. Pe 8 februarie 1819 (s.v.), țarul Alexandru I al Rusiei a reorganizat Institutul Pedagogic Principal ca Universitatea din Sankt Petersburg, care era formată la acel moment din trei facultăți: Facultatea de Filosofie și Drept, Facultatea de Istorie și Filologie și Facultatea de Matematică și Fizică. Institutul Pedagogic Principal (unde a studiat Dimitri Mendeleev) a fost reînființat în 1828 ca o instituție de învățământ independentă de Universitatea din Sankt Petersburg și a format profesori până când a fost închis în cele din urmă în 1859

În 1849, după Primăvara Națiunilor, Senatul Imperiului Rus a decretat că rectorul ar trebui mai degrabă să fie numit de către ministrul instrucției publice decât ales de către Adunarea Universității. Cu toate acestea, Piotr Pletniov a fost reales rector și în cele din urmă a devenit cel mai longeviv rector al Universității din Sankt Petersburg  (1840-1861).

Facultatea de Matematică și Mecanică de la Peterhof Grădina botanică a Universității

În 1855 studiile orientale au fost separate de Facultatea de Istorie și Filologie , și cea de-a patra facultate, Facultatea de Limbi Orientale, a fost inaugurat pe 27 august 1855.

Un decret al împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei adoptat la 18 februarie 1863 a restabilit dreptul adunării universității de a-și alege rectorul. A fost înființată, de asemenea, Facultatea de teorie și istorie a artei ca parte a Facultății de istorie și filologie.

În 1924 universitatea a fost redenumită Universitatea de Stat din Leningrad după orașul omonim. În scopul de a suprima opoziția intelectuală față de puterea sovietică, o serie de istorici care lucrau la universitate, inclusiv Serghei Platonov, Evgheni Tarle și Boris Grekov, au fost arestați în cadrul așa-numitei Afacerii Academice din 1929-1930 pe baza unor acuzații inventate de participare la o conspirație contra-revoluționară care viza răsturnarea guvernului. Alți membri ai personalului au fost reprimați în timpul Marii Epurări din 1937-1938.

În timpul Asediului Leningradului (1941-1944) din cel de-al Doilea Război Mondial, mulți studenți și profesori au murit de foame, în lupte sau represiuni. Cu toate acestea, universitatea a continuat să funcționeze, evacuată la Saratov în 1942-1944. O filială a universității a fost găzduită în orașul Ielabuga în timpul războiului. În 1944 Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Lenin cu ocazia celei de-a 125-a aniversare și pentru contribuția sa la dezvoltarea științei și a culturii.

În 1948 Consiliul de Miniștri a numit universitatea după Andrei Jdanov, un lider comunist recent decedat. Această decizie a fost revocată în 1989, în timpul Perestroikăi.

În perioada 1949-1950 mai multe cadre didactice au murit în închisoare în timpul anchetării Afacerii Leningrad fabricată de către conducerea sovietică centrală, iar ministrul educației al RSFSR, fostul rector Alexandr Voznesenski, a fost executat.

În 1966 Consiliul de Miniștri a decis să construiască un nou campus suburban la Petergof pentru facultățile de matematică și științe naturale. Mutarea facultăților au fost finalizate până în anii 1990.

În 1969 Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a acordat universității Ordinul Steagul Roșu al Muncii.

În 1991 universitatea a fost redenumită înapoi Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg după orașul ei omonim.

Lista rectorilor

Heinrich Lenz. Karl Fedorovici Kessler. Ivan Borgman. 1819-1821 Mihail Balughianski 1821-1825 Evdokim Ziablovski 1825-1836 Antoine Jeudy Dugour 1836-1840 Ivan Șulghin 1840-1861 Piotr Pletniov 1861-1863 Alexandr Voskresenski 1863-1865 Heinrich Lenz 1865-1867 Alexandru Voskresenski 1867-1873 Karl Fedorovici Kessler 1873-1876 Piotr Redkin 1876-1883 Andrei Beketov 1883 (1884)-1887 Ivan Andreevski 1887-1890 Mihail Vladislavlev 1890-1897 Piotr Nikitin 1897-1899 V. Sergheevici 1899-1903 Adolf Holmsten 1903-1905 A. Jdanov 1905-1910 Ivan Borgman 1910-1911 David Grimm 1911-1918 Erwin Grimm 1918-1919 Alexander Ivanov 1919 Serghei Jebelev 1919-1922 Vladimir Șimkevici 1922-1926 Nikolai Derjavin 1926-1927 V. Tomașevski 1927-1930 Mihail Serebriakov 1930-1932 Iury Nikici (director) 1932-1933 V. Seriojnikov (director) 1933-1938 Mihail Lazurkin (director) 1938-1939 Konstantin Lukașev (director) 1939 A. Marcenko (director) 1939-1941 P. Zolotuhin (director) 1941-1948 Aleksandr Voznesenski 1948-1950 Nikita Domnin 1950-1952 Alexei Iliușin 1952-1964 Aleksandr Aleksandrov 1964-1970 Kirill Y. Kondratiev 1970-1975 Gleb Makarov 1975-1986 Valentin Aleskovski 1986-1993 Stanislav Merkuriev 1993 (1994)-2008 Liudmila Verbițkaia începând din 2008 Nikolai Kropacev

Organizare

Facultăți și institute

SPbSU este formată din 24 de facultatile pe următoarele profile:

Absolvenți și profesori notabili

Președintele Vladimir Putin. Dimitri Medvedev, primul ministru al Rusiei la World Economic Forum nnual Meeting 2011. Președintele Lituaniei, Dalia Grybauskaitė.

Universitatea de Stat din Sankt Petersburg a dat o serie de câștigători ai Premiului Nobel. Printre absolvenții universității se mai află prim-miniștrii Piotr Stolîpin, Vladimir Lenin, președintele Vladimir Putin, fostul președinte și prim-ministru Dmitri Medvedev din Rusia, președintele Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, precum și matematicianul Mihail Gromov.

Opt dintre absolvenții universității sunt laureați ai Premiului Nobel: Ivan Pavlov (Fiziologie și Medicină, 1904), Ilia Mecinikov (Fiziologie și Medicină, 1908), Nikolai Semionov (Chimie, 1956), Lev Landau (Fizica, 1962), Alexandr Prohorov (Fizică, 1964), Wassily Leontief (Economie, 1973), Leonid Kantorovici (Economie, 1975) și Iosif Brodski (Literatură, 1987).

Grigori Perelman și Stanislav Smirnov sunt doi absolvenți ce au fost premiați cu medalia Fields.

Printre cercetătorii de renume ce au avut legături cu Universitatea de Stat din Sankt Petersburg au fost Leonard Euler, Mihail Lomonosov, chimistul Dmitri Mendeleev, matematicienii Mihail Ostrogradski, Pafnuti Cebîșev, Vladimir Smirnov, Solomon Mihlin, Iuri Linnik și Aleksandr Aleksandrov, fizicienii Boris Rosing și Vladimir Fock, astrofizicianul Viktor Ambartsumian, botaniștii Vladimir Komarov și Vladimir Sukahev, fiziologii Ivan Secenov și Kliment Timiriazev, filosoful și sociologul Pitirim Sorokin, istoricii Mahapandit Rahul Sankrityayan, Evgheni Tarle și Boris Grekov, filologii Ivan Turgheniev, Ilia Ceavceavadze, Aleksandr Blok, Lev Șcerba, Vladimir Propp, Viktor Jirmunski, orientaliștii Vasili Struve, Joseph Orbeli și Boris Piotrovski, artistul Nicholas Roerich și alții.

Romanciera americană Ayn Rand a urmat cursurile universității în perioada 1920-1924, absolvind cum laude studii de istorie

Universități partenere

Referințe

  1. ^ OKTMO, accesat în 13 martie 2015 
  2. ^ https://english.spbu.ru/rector  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ „Saint-Petersburg State University Rankings” (în en). Top Universities. Accesat în 22 februarie 2017. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  4. ^ „Search | Times Higher Education (THE)” (în en). Times Higher Education. Accesat în 22 februarie 2017. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 18 noiembrie 2011. Accesat în 22 februarie 2017. 
  6. ^ Lewis, David E. (2012). Early Russian Organic Chemists and Their Legacy. Springer. p. 50. ISBN 3642282199. 
  7. ^ Rudakov, Vasiliy. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. p. 787, Volume VIIIa. 
  8. ^ edited by Michael Kemper, Stephan Conermann (2011). The Heritage of Soviet Oriental Studies. Taylor & Francis. p. 36. ISBN 0203832752. Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
  9. ^ Murray, Natalia (2012). The Unsung Hero of the Russian Avant-Garde: The Life and Times of Nikolay Punin. BRILL. p. 25. ISBN 900420475X. 
  10. ^ Branden, Barbara (1986); p. 54.

Bibliografie

Legături externe

Grupul Coimbra al universităților europene de cercetare