Valdemar al II-lea al Danemarcei

În acest articol, vom aprofunda subiectul Valdemar al II-lea al Danemarcei și vom explora diferitele sale fațete. Valdemar al II-lea al Danemarcei este un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme și este un subiect care generează opinii contradictorii. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferite perspective asupra Valdemar al II-lea al Danemarcei, de la impactul său asupra societății până la influența sa asupra culturii populare. De asemenea, vom explora relevanța sa în diferite contexte, atât din punct de vedere istoric, cât și contemporan. Prin această analiză detaliată, sperăm să oferim o imagine mai completă a Valdemar al II-lea al Danemarcei și să generăm o reflecție mai profundă asupra acestui subiect.

Valdemar al II-lea al Danemarcei
Date personale
Născut9 mai/28 iunie 1170
Ribe, regiunea Syddanmark, Danemarca Modificați la Wikidata
Decedat28 martie 1241 (70 de ani)
Vordingborg
ÎnmormântatCatedrala St. Bendt, Ringsted
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
PărințiValdemar I al Danemarcei
Sophia de Minsk
Frați și suroriKnut al VI-lea al Danemarcei
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței
Rikissa av Danmark]
Helene af Danmark]
Sophia af Danmark] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDagmar de Boemia
Berengaria de Portugalia
CopiiValdemar cel Tânăr
Eric al IV-lea al Danemarcei
Sophie
Abel al Danemarcei
Christopher I al Danemarcei
Knut (nelegitim)
Niels (nelegitim)
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDanemarca Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege
duce
Familie nobiliarăCasa de Estridsen
Rege al Danemarcei
Domnie1202–1241
PredecesorKnut al VI-lea al Danemarcei
SuccesorEric al IV-lea al Danemarcei

Valdemar al II-lea (n. , Ribe, regiunea Syddanmark, Danemarca – d. , Vordingborg, regiunea Sjælland, Danemarca), numit și Valdemar cel Victorios sau Valdemar Cuceritorul, a fost regele Danemarcei din 1202 până la moartea sa în 1241.

El a fost al doilea fiu al regelui Valdemar I al Danemarcei și al soției acestuia, Sophia Valadarsdattir, o fiică a Richezei a Poloniei. Când tatăl său a murit, tânărul Valdemar avea 12 ani. El a fost numit Duce de Iutlanda de Sud, fiind reprezentat ca regent de episcopul Valdemar Knudsen⁠(en).

Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203 Valdemar a invadat și cucerit Lübeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiene prin conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling Steinvegg, pretendentul la tronul Norvegiei. Acest lucru a dus la al doilea război Bagler care a durat până în 1208. Problema succesiunii norvegiene a fost stabilită temporar iar regele norvegian datora credință regelui Danemarcei.

În 1214 Valdemar a invadat cu trupele sale daneze teritoriul Elbei de sud și a cucerit Stade. În august pricipele arhiepiscop Valdemar recucerit orașul doar pentru a-l pierde încă odată, la puțin timp după aceea. În 1209 Otto al IV-lea l-a convins pe Valdemar al II-lea să se retragă la nord de Elba, cerându-i lui Burkhard să demisioneze și expulzându-l pe principele arhiepiscop Valdemar.

În 1210 papa Inocențiu al III-lea l-a făcut pe Gerhard I, Conte de Oldenburg-Wildeshausen, noul principe arhiepiscop de Bremen. În 1211 Bernard al III-lea din tânărul ducat de Saxonia l-a escortat pe cumnatul său Valdemar în orașul Bermen, recâștigând și bucurându-se de sprijinul lui Otto al IV-lea.

În 1213 Valdemar a instituit o taxă de război în Norvegia, iar tinerii l-au asasinat pe colectorul de taxe al lui Valdemar, la Adunarea Trøndelag și s-au revoltat. Revolta s-a întins în mai multe regiuni din Norvegia.

În 1216 Valdemar al II-lea și trupele sale daneze au devastat regiunea Stade și au cucerit Hamburgul. Doi ani mai târziu, Valdemar și Gerhard s-au aliat pentru a-l expulza pe Henric al V-lea și pe Otto al IV-lea din teritoriul principelui arhiepiscop. Principele arhiepiscop Valdemar a demisionat în cele din urmă și s-a retras la mănăstire.

Căsătoriile și copii

Înainte de prima sa căsătorie, Valdemar a fost logodit cu Rixa de Bavaria, fiica ducelui de Saxonia. Când aranjamentul a căzut, el s-a căsătorit prima dată cu Margareta de Boemia, în 1205. Ea a fost fiica lui Ottokar Premysl, rege al Boemiei, și a câștigat rapid inimile danezilor. Cei doi au avut doi copii:

  • Valdemar cel Tânăr (1209 - 28 noiembrie 1231), căsătorit cu Eleonora de Portugalia
  • un băiat care a murit la naștere (1212)

După moartea Margaretei, în scopul de a constitui relații bune cu Flandra, Valdemar s-a căsătorit cu Berengaria de Portugalia în 1214. Ea a fost fiica orfană a regelui Sancho I al Portugaliei și sora lui Ferdinand, Conte de Flandra. Era frumoasă însă era dură, fiind urâtă de danezi până la moartea sa timpurie, în 1221. Cei doi au avut următorii copii:

Cu amanta sa, Helena Guttormsdotter, o nobilă suedeză și soția unui important nobil danez:

  • Knut, Duce de Estonia, Lollans și Blekinge

Cu o amantă necunoscută:

  • Niels, Conte de Halland

Referințe

  • Hans Olrik, "Valdemar (Knudsen), 1158-1236, Biskop af Slesvig", in: Dansk biografisk leksikon, vol. XVIII: Ubbe - Wimpffen, pp. 193–197, here p. 195.
  • Olsen, Peder.Slaget ved Lyndanise
  • Huitfeldt, Arild. Danmarks Riges Krønike
  • Danmark Historie IIperbenny.dk
  • http://www.kingsofdenmark.dk/king21.htm Arhivat în , la Wayback Machine.