Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei
Rege al Danemarcei, Suediei, Norvegiei
Date personale
Născut	2 februarie 1455 Castelul Aalborg
Decedat	20 februarie 1513 (58 de ani) Castelul Aalborg
Înmormântat	Catedrala St. Canute
Cauza decesului	moarte accidentală​ (cădere de pe cal​)
Părinți	Christian I al Danemarcei Dorothea de Brandenburg
Frați și surori	Olaf of Denmark] Canute of Denmark] Margareta a Danemarcei (1456 - 1486) Frederic I al Danemarcei
Căsătorit cu	Cristina de Saxonia
Copii	Christian al II-lea Elisabeta, Electoare de Brandenburg Francisc Jacob Dacianul
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	rege​ duce
Familie nobiliară	Casa de Oldenburg
Rege al Danemarcei
Domnie	21 mai 1481 – 20 februarie 1513
Încoronare	18 mai 1483
Predecesor	Christian I al Danemarcei
Succesor	Christian al II-lea
Rege al Norvegiei
Domnie	1483 – 20 februarie 1513
Încoronare	20 iulie 1483
Predecesor	Christian I al Danemarcei
Succesor	Christian al II-lea
Rege al Suediei
Domnie	6 octombrie 1497 – august 1501
Încoronare	26 noiembrie 1497
Predecesor	Carol al VIII-lea
Succesor	Christian al II-lea
Modifică date / text

Ioan, cunoscut sub numele de Hans (n. 2 februarie 1455, Aalborg, Danemarca – d. 20 februarie 1513, Aalborg, Danemarca) a fost regele Danemarcei (1481 - 1513), Norvegiei (1483 - 1513) și al Suediei (1497 - 1501) în Uniunea de la Kalmar, și Duce de Schleswig și Holstein. Cele trei obiective politice cele mai importante ale sale au fost restaurarea Uniunii de la Kalmar, reducerea dominației a Ligii Hanseatice și construirea unei puteri regale daneze puternice.

El a fost născut la Aalborghus, în Aalborg și a fost fiul lui Cristian I al Danemarcei și a Doroteei de Brandenburg, fiica Margrafului Ioan de Brandenburg. În 1478, s-a căsătorit cu Cristina de Saxonia, nepoata lui Frederick cel Blând de Saxonia.

În 1458, tatălui Ioan, Regele Cristian I, le-a cerut Consiliului Norvegian de Realm ca fiul său cel mare să fie viitorul rege la Norvegiei, după moartea sa. O declarație similară a fost făcută în Suedia. În 1467, Ioan a fost primit ca succesor al Danemarcei. Ioan a fost moștenitorul tronului Norvegiei, în conformitate cu statutul vechi norvegian ca regent ereditar, însă era o cauză prin care Consiliul norvegian nu l-a recunoscut imediat. Prin urmare, la moartea tatălui său în mai 1481, poziția lui Ioan era de necontestat în Danemarca, în timp ce în Norvegia, Consiliul și-a asumat autoritatea regală, urmând un interregnum. Nu a existat nici un pretendent rival la tronul norvegian, însă Consiliul a fost determinat să domenstreze că statul norvegian era un regat suveran.

Pe 13 ianuarie 1483 a avut loc o întâlnire între Consiliile din Danemarca, Suedia și Norvegia, la Halmstad, pentru a lucra în termeni la alegerea lui Ioan ca rege. Consiliul suedez nu a reușit să se prezinte la întâlnire, însă consiliile norvegiene și daneze au procedat pentru a produce o declarație comună care conținea condițiile guvernării lui Ioan și alegerea lui ca rege. S-a sperat că Suedia va accepta mai târziu același document, și prin urmare, să-l recunoască pe Ioan ca rege. Ulterior, Ioan a fost încoronat ca rege al Danemarcei la Copenhaga pe 18 mai și rege al Norvegiei la Trondheim la 20 iulie.

În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia.

Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția sa de a câștiga peste cea mai mare parte a nobilimii suedeze. Sten s-a predat regelui în Stockholm și s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar lui Sten i s-a oferit cea mai înaltă poziție de autoritate din Suedia.

La acea vreme și parțial pentru posteritate, Ioan a apărut de multe ori ca un rege de rând, considerându-se un om simplu și veste. În spatele acestui caracter, el pare să fi fost un realist și un politician zelos și calculat. În multe feluri, el este considerat a fi paralel cu Ludovic al XI-lea al Franței și Henric al VII-lea al Angliei. În 1513, regele Ioan a murit în Aalborg la scurt timp după ce a fost aruncat de pe cal. A fost înmormântat în Catedrala Sf. Canute din Odense. La vârsta de 32 de ani, moștenitorul Cristian al II-lea al Danemarcei a preluat tronul. După ce fiul său a fost detronat în 1522, linia genealogică a lui Ioan a revenit la tronurile daneze și norvegiene prin Christian al IV-lea al Danemarcei, stră-strănepotul fiicei sale, Elisabeta, Principesa Electoare.

Ioan și Cristina au avut cinci sau șase copii:

• Ioan, născut în 1479; a murit în copilărie
• Ernst, născut in 1480; a murit în copilărie
• Cristian al II-lea (1481 - 1559), a fost regele Danemarcei, Norvegiei și Suediei și Duce de Schleswig și Holstein
• Iacob (1484 - 1566), posibil să fi fost nelegitim
• Elisabeta a Danemarei (1485 - 1555), căsătorită cu Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg
• Francisc (1497 - 1511)