Viorica Cortez

În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Viorica Cortez, un subiect care a captat atenția experților și a celor curioși deopotrivă. Viorica Cortez este un subiect care a generat interes în diverse sfere, de la politică la știință, inclusiv cultura populară și istorie. De-a lungul anilor, Viorica Cortez a fost subiect de dezbatere și analiză, iar importanța și relevanța sa a continuat să crească. În acest articol, ne vom scufunda în diferitele fațete ale Viorica Cortez, explorând impactul său asupra societății și evoluția sa în timp.

Viorica Cortez
Date personale
Născută (89 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Buciumi, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață de operă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași  Modificați la Wikidata
Tipul de vocemezzo-soprană  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare​ ()
Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer​ ()[1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Viorica Cortez (n. , Buciumi, Iași, România) este o celebră mezzo-soprană română.[4]

A început să studieze muzica la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (1960-1963) continuând studiile la Conservatorul din București (1963-1965). Încă studentă fiind, a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse (1964).[5] Au urmat Marele Premiu special „Kathleen Ferrier” din t’Hertogenbosch (Olanda, 1965) și Premiul I cu medalie de aur al Concursului Internațional de Muzică „George Enescu” din București (1967). Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera "Samson și Dalila" de Camille Saint-Saëns.

În anul 1971 a decis să rămână la Paris unde a desfășurat o vie activitate artistică mai întâi în Franța, apoi în întreaga Europă. În 1974, Viorica Cortez s-a căsătorit cu Emmanuel Bondeville (1898 - 1987). După emigrare și până în decembrie 1989 nu a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română.

Viorica Cortez este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.[6][7]

Distincții și premii

  • Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (12 septembrie 1968) „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”[8]
  • Marele Premiu al Discului Liric al Academiei Franceze
  • Titlul de Cetățean de Onoare al orașelor București și Iași (1991) [9]

Note

  1. ^ https://canord.presidency.ro/ro/decorari/cautare  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „Viorica Cortez”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Viorica Cortez, Discogs, accesat în  
  4. ^ Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.218
  5. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 158. 
  6. ^ Franțuzoaica de la Iași
  7. ^ Calendar Național, Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova,2008, p. 362
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1179.
  9. ^ Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de+a lungul timpului : Contemporanii. Geneze. . p. 283. 

Legături externe

Materiale media legate de Viorica Cortez la Wikimedia Commons