În lumea de astăzi, Mezzosoprană (voce) a câștigat o importanță fără precedent. Fie din punct de vedere economic, tehnologic, social sau cultural, Mezzosoprană (voce) este o problemă care este prezentă constant în viața noastră. Impactul său este atât de larg încât analiza și înțelegerea sa este esențială pentru a înțelege contextul în care ne aflăm. În acest articol, vom explora diferitele aspecte și perspective legate de Mezzosoprană (voce), cu scopul de a face lumină asupra relevanței și influenței sale în societatea noastră.
Gama vocală reprezentată pe claviatură |
![]() |
Soprano |
![]() |
Contratenor sau Mezzo-soprano |
![]() |
Contralto |
![]() |
Tenor |
![]() |
Bariton |
![]() |
Bas |
Mezzosoprană[1][2] (pronunție: mețosoprană), este un tip de voce feminină situată ca registru vocal între soprană și contralto. În dicționarele mai vechi termenul era scris cu cratimă, mezzo-soprană.[3][4][5][6][7]
Registrul mezzosopranei (sol mic-do3 c.) îmbină amplitudinea și adâncimea contraltoului cu o întindere mare și cu o penetrație de soprană. Se deosebește de soprană mai ales prin timbrul mai întunecat și registrul (I, 1) de piept mai dezvoltat, iar de contralto prin întinderea mare în domeniul acut. În practica de operă se întretaie cu soprana dramatică sau cu contralto. Rolul tipic de mezzosoprană este personajul Carmen din opera Carmen de Georges Bizet.
Țesătura de mare efect o face potrivită pentru desfășurări dramatice ample, în roluri ca Amneris, Venus, Ortrud.
Roluri memorabile de mezzosoprane din operele românești sunt personajele Iocasta din Oedip de George Enescu, Marica Doamna din Ion Vodă cel Cumplit de Gheorghe Dumitrescu și Doamna Chiajna din opera omonimă de Nicolae Buicliu.
Tipologia vocală detaliată mai jos (numită și Fach) este o invenție relativ modernă (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea) și corespunde în principal tehnicii vocale a esteticii barocului sau clasice. Se găsește foarte puțin în alte genuri muzicale precum varieteul sau jazzul.[8][9][10]
Există mai multe subcategorii de mezzosoprane care diferă prin caracterul personajelor pe care le interpretează, îndrăzneala vocii (care corespunde adesea unei anumite utilizări) și bogăția timbrului. O voce evoluează odată cu vârsta, se întâmplă adesea ca o cântăreață să-și schimbe postul și registrul pe parcursul carierei.[11]
Majoritatea operelor lirice ale secolului al XIX-lea grupează sub un singur termen „soprano” sopranele și mezzosopranele, doar studiul ambitusului rolului face posibilă diferențierea acestora. Exemplele de mai jos (deseori indicate ca soprană în partitura originală) sunt, prin urmare, date ca indicație.
Printre mezzosopranele române notabile se numără:
Din notabilitățile internaționale:
|access-date=
(ajutor)
|title=
la poziția 29 (ajutor)
Materiale media legate de mezzo-soprană la Wikimedia Commons