Împăratul Guangxu

Guangxu
Împărat Qing
Date personale
Nume la naștere	Chineză: Aixin Jueluo Zaitian (愛新覺羅·載湉) Manciuriană: Aisin-Gioro hala i Dzai Tiyan mongolă: Altan-Gioro Sai Tiyan
Născut	14 august 1871(1871-08-14) Vila Prințului Chun, Beijing, Dinastia Qing
Decedat	14 noiembrie 1908 (37 de ani) Zhongnanhai, Beijing, Dinastia Qing
Înmormântat	Mausoleul Chongling, Mormintele Qing de Vest, China
Cauza decesului	omor (arsenic poisoning][1][2])
Părinți	Yixuan, prințul Chun Yehenara Wanzhen
Frați și surori	Zaifeng, Prince Chun] Zaitao] Zaixun, Prince Rui]
Căsătorit cu	împărăteasa Xiaodingjing Consora Jin Consora Zhen
Cetățenie	Dinastia Qing[3]
Ocupație	șef de stat
Limbi vorbite	limba chineză[4]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	House of Aisin-Gioro]
Al-XI-lea Împărat Qing
Domnie	14 august 1871 - 14 noiembrie 1908)
Predecesor	Împăratul Tongzhi
Succesor	Împăratul Xuantong
Regent	Împărăteasa văduvă Ci'an (1875-1881) Împărăteasa văduvă Cixi (1875-1908)
Modifică date / text

Împăratul erei Guangxu ^[5] (împăratul Kuang-Hsu), (n. 14 august 1871, Xicheng District^⁠(d), Beijing, Dinastia Ming – d. 14 noiembrie 1908, Xichang'anjie Subdistrict^⁠(d), Beijing, Dinastia Ming) născut Aisin-Gioro Zaitian (Aisin-Gioro Tsai-tien ^[6]), a fost al unsprezecelea împărat al dinastiei Qing, și al nouălea împărat Qing ce a domnit peste China propriu-zisă. A domnit între 1875 și 1908, dar de facto el a condus sub influența Împărătesei văduve Cixi, domnind în nume propriu doar între anii 1889-1898. El a inițiat "Reforma celor o sută de zile", dar a fost brusc oprit, când Cixi a lansat o lovitură de stat în 1898, după care a fost pus sub arest la domiciliu până la moartea sa. Numele lui de domnie înseamnă "succesiune glorioasă".

Părinți

• Tată: Yixuan, Prințul Chunxian de Rang Intâi
• Mamă: Prințesa Consoartă Chunxian din clanul Yehe Nara, nume personal Wanzhen

Consoarte și urmași:

• Împărăteasa Xiaodingjing din clanul Yehe Nara (孝定景皇后 葉赫那拉氏; 28 Ianuarie 1868 – 22 Februarie 1913), nume personal Jingfen (靜芬)
• Consoarta Nobilă Imperială Wenjing din clanul Tatara (溫靖皇貴妃 他他拉氏; 6 Octobrie 1873 – 24 Septembrie 1924)
• Consoartă Nobilă Imperială Keshun din clanul Tatara (恪順皇貴妃 他他拉氏; 27 Februarie1876 – 15 August 1900)

Zaitian a fost al doilea fiu al lui Yixuan, Prinț Chun și al soției principale, Yehenara Wanzhen, o soră mai mică a împărătesi Cixi. La 12 ianuarie 1875, vărul lui Zaitian, împăratul Tongzhi, a murit fără să aibă un fiu. Împărăteasa Ci'an a sugerat întonarea unui dintre fiii Prințului Yixin ca viitor împărat, însă a fost respinsă de Cixi. În schimb, rupând convenția imperială care cerea ca noul împărat să fie întotdeauna de o generație după cea a împăratului anterior, Cixi l-a nominalizat pe nepotul ei și familia imperială a fost de acord cu alegerea ei.

Zaitian a fost numit moștenitor și succesor al unchiului său, împăratul Xianfeng, în loc de vărul și predecesorul său, împăratul Tongzhi. A urcat pe tron la vârsta de patru ani și a folosit ca nume regal "Guangxu". A fost adoptat de împărăteasa văduvă Cixi ca fiu al ei. Cixi a rămas regentă sub numele de "Sfânta Împărăteasă Mamă".

Începând din anul 1876, împăratul Guangxu a fost educat de către Weng Tonghe, care a fost, de asemenea, implicat în educarea dezastruosă a lui Tongzhi, totuși, a reușit cumva să fie exonerat de toate acuzațiile.^[7] Weng ar fi insuflat în împărat pietatea filială față de împărătesele văduve Cixi și Ci'an.^[8]

În 1881, când Guangxu avea nouă ani, împărăteasa Ci'an a murit pe neașteptate, lăsând-o pe Cixi ca singura regentă. Totuși, Cixi suferea de multă vreme de probleme de sănătate. Între timp, eunicii imperiali au abuzat adesea de influența lor asupra băiatului-împărat.^[9]

În 1887, împăratul Guangxu ar fi fost destul de mare pentru a începe să domnească în nume propriu. Cu toate acestea, în anul anterior, mai mulți curteni, printre care Prințul Chun și Weng Tonghe, au cerut împărătesei văduve să-și amâne retragerea de la regență. În februarie 1889, în pregătire pentru retragerea împărătesei Cixi, Guangxu a fost căsătorit. Ca împărăteasă, spre neplăcerea împăratului, Cixi a ales-o pe o nepoată a ei, verișoara lui Guangxu, Jingfen, care a devenit împărăteasa Longyu. De asemenea, ea a selectat două concubine, surori, care să devină consoartele Jin și Zhen. În săptămâna următoare după nuntă, Cixi s-a retras de la regență.

Chiar și după ce Guangxu și-a început oficial domnia, împărăteasa Cixi a continuat să influențeze deciziile și acțiunile sale, în ciuda faptului că locuia mai multe luni ale anului la Palatul de Vară. Weng Tonghe a relatat că în timp ce împăratul participa la afacerilor de stat de zi cu zi, în cazurile mai dificile, Guangxu și Marele Consiliu cereau sfatul împărăteasei.^[10] De fapt, împăratul se ducea des la palatul de vară pentru a-și prezenta omagiile mătușei sale și pentru a discuta despre afacerile de stat cu ea.

În 1891, sub presiunea misiunilor diplomatice străine și ca răspuns la revoltele din valea râului Yangtze, Guangxu a emis un edict prin care creștinii erau sub protecție imperială.^[11]

În 1892, el a încercat să pună în aplicare o serie de măsuri draconice, în scopul de a reduce cheltuielile Departamentul de uz casnic Imperial, care s-a dovedit a fi una dintre puținele sale succese administrative.^[12] Dar, a fost doar o victorie parțială, el a trebuit să aprobe cheltuieli mai mari decât i-ar fi plăcut, în scopul de a satisface nevoile împărătesei văduve.

În 1894 a izbucnit Primul Război Sino-Japonez. În timpul războiului, în ciuda faptului că era împărat, Guangxu a fost evitat de multe ori de curteni, care în schimb mergeau la împărăteasa văduvă.^[13] În cele din urmă, Marele Consiliu crea două seturi de memorii, una pentru împărat și alta pentru Cixi, o practică care va continua până în toamna anului 1898. După înfrângerea umilitoare a Chinei și după ce a fost obligat să fie de acord cu termenii Tratatului de la Shimonoseki, Guangxu și-a exprimat dorința de a abdica.^[14]

În urma războiului, Guangxu a ajuns să creadă că învățând de la monarhiile constituționale, cum ar fi Japonia, China va deveni mai puternică din punct de vedere politic și economic. În iunie 1898, Guangxu a început "Reforma celor o sută de zile", care vizează o serie de schimbări politice, juridice și sociale. Pentru o perioadă scurtă de timp, după retragerea împărătesei Cixi, Guangxu a emis edicte pentru ample reforme de modernizare cu ajutorul mai multor miniștri progresivi, cum ar fi Kang Youwei și Liang Qichao.