Țestoasă marină
În lumea de astăzi, Țestoasă marină a devenit un subiect de conversație din ce în ce mai relevant. Fie în mediul academic, în politică, în modă sau în tehnologie, Țestoasă marină și-a lăsat amprenta și a generat un impact semnificativ asupra societății. Este important să examinăm îndeaproape influența lui Țestoasă marină asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi și să înțelegem cum a transformat modul în care gândim, acționăm și relaționăm. În acest articol, vom explora dimensiunile multiple ale Țestoasă marină și rolul său în modelarea lumii de astăzi.
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
 | Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
| Țestoase marine Fosilă: Cretacic timpuriu-Holocen[1] 110–0 mln. ani în urmă | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Sauropsida |
| Ordin: | Testudines |
| Subordin: | Cryptodira |
| Suprafamilie: | Chelonioidea Bauer, 1893[2] |
| Specia tip | |
| Testudo mydas Linnaeus, 1758 | |
| Familii și genuri | |
| Sinonime[2] | |
|
Chelonii - Oppel 1811
| |
Modifică text  |
|
Țestoasele marine (Chelonioidea) sunt o suprafamilie de Broaște țestoase care viețuiesc în mediul acvatic.
Șase din cele șapte specii de țestoase marine sunt în pericol din cauza acțiunii comune de contaminare marină, exploatare excesivă, disparițiilor întâmplătoare și daunelor în zonele populate de acestea.
Descriere
Țestoasele marine sunt perfect adaptate la traiul în mare, cu extremități asemanătoare aripioarelor, carapace hidrodinamică și capacitatea de a traversa oceanul. Întorcându-se pe plajă, fac cuiburi în nisip pentru a depune multe ouă, pe care le acoperă cu nisip pentru 6 – 8 săptămâni. Există șapte specii de țestoase marine: șase care au carapacea dură din familia chelonidelor și țestoasele-lăută care fac parte din familia dermochelidelor.
Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală și în secolul XIX populația lor număra milioane. Cu toate acestea în ultimii 100 de ani oamenii le-au pus la probă. Țestoasele marine sunt capturate pentru carne, piele și carapace, mai multe se îneacă în plasele de pescuit sau rămân prinse în paragate (unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă), utilizate pentru ton. Zonele unde se hrănesc sunt contaminate sau distruse, li se strâng ouăle, iar locurile de perpetuare se transformă în așezări turistice, unde femelele care vin să depună ouăle sunt confuze din cauza strălucitoarelor lumini de neon, se rătăcesc în interior și mor.
Foarte puține specii de țestoase marine se dovedesc a nu fi afectate de tehnicile moderne de pescuit sau de vânătoarea ilegală. Drept rezultat, șase din specii sunt în mare pericol, doar țestoasa kikila nu este considerată a fi în pericol. Totuși, poate fi vulnerabilă din cauza redusei extinderi a migrației ei în nordul și nord-estul Australiei.
Uriașa
Cea mai mare și cea mai specifică dintre țestoasele marine este lăuta, care are carapacea canelată asemenea unui scut și este acoperită de o piele groasă și cărnoasă. Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin.
Țestosele-lăută se pot scufunda la aceași adâncine ca și unele balene, însă în general trăiesc în apele de suprafață. Principala lor pradă sunt meduzele, ducând la nenorocirea lor deoarece le confundă cu sticlele de plastic ce plutesc în apă. Acestea le blochează aparatul digestiv, cauzându-le moartea prin inaniție.
Principalele obiective
Broasca țestoasă de mare caret, care își folosește gura lungă în formă de cioc pentru a se hrăni din spongi și scoici, a fost foarte căutată pentru frumoasa ei carapace. Din această cauză a fost obiect de vânătoare pentru obținerea caretului care, tăiat și curățat, se utiliza la realizarea ornamentelor și ustensilelor, de la piepteni la coliere. Plasticul a redus cererea de caret, însă continuă să fie utilizat la realizarea obiectelor de lux, chiar dacă sunt ilegale.
Țestoasa verde este cea mai vegetariană din grup și mestecă zgomotos plante marine și frunze ciopârțite sau altă vegetație de coastă. De asemenea este cea mai exploatată, carnea ei fiind utilizată pentru a prepara supa de țestoasă și ouăle ei se mănâncă ca delicatesă, atât de către populația locală, cât și în restaurantele din întreaga lume. Și alte țestoase suferă acest comerț în diverse grade, chiar dacă carnea de țestoasă bătrână nu este comestibilă.
Cele mai mici dintre țestoasele marine sunt cea de golf și cea aurie. Spre deosebire de celelalte specii, acestea se reunesc pentru a depune ouăle; în unele ocazii se grupează câte 150000 de femele de țestoase de golf. Reuniunile, denumite și sosiri, sau trasnsformat în populare atracții turistice. Acest ecoturism are tabere pro și contra, pe o parte este trezit interesul pentru conservarea țestoaselor, iar pe de altă parte prezența umană le poate dezorienta.
Protecția internațională
Toate broaștele țestoase marine sunt în prezent protejate prin norme locale și naționale și de asemenea prin legislația internațională, inclusiv restricțiile vizavi de comerțul cu țestoase și produsele lor. Cu toate acestea, piața ilegală continuă să fie o amenințare și evidenta lipsă de coordonare internațională pune în dificultate acțiuniile de conservare. Țestoasele marine sunt vânate și masacrate liber în multe zone ale lumii, viitorul lor fiind din această cauză incert.
Referințe
- ^ Hirayama R, Tong H (). „Osteopygis (Testudines: Cheloniidae) from the Lower Tertiary of the Ouled Abdoun phosphate basin, Morocco”. Palaeontology. 46 (5): 845–56. doi:10.1111/1475-4983.00322.
- ^ a b Rhodin, Anders G.J.; van Dijk, Peter Paul; Inverson, John B.; Shaffer, H. Bradley; Roger, Bour (). „Turtles of the world, 2011 update: Annotated checklist of taxonomy, synonymy, distribution and conservation status” (PDF). Chelonian Research Monographs. 5. Arhivat din original (PDF) la .
Bibliografie
- George C. McGavin, Animales en peligro de extinción, Ediciones Libreria Universitaria de Barcelona, Barcelona, España, 2007, p.140-141.
- Devaux, B. & De Wetter, B. 2000. On the Trail of Sea Turtles. Barrons, Nature Travel Guides, Nathan, París, Francia. ISBN 0-7641-1162-0.
- Anónimo, 2002. El Libro de las Tortugas. México.
Legături externe
- Sea Turtle Research and Conservation - Center for Biodiversity and Conservation, American Museum of Natural History
- Juara Turtle Project, Tioman, Malaysia
- Video de tortugas de Sipadan.
- Área de Conservación Tortuguero, Costa Rica.
- Sea Turtle Organization.
- Campamento Tortuguero, Guerrero, México. Arhivat în , la Wayback Machine.
- World Wildlife Fund - Sea Turtles.
- Fundación La Tortuga; Venezuela.
- Aclaración bien documentada sobre el polémico programa de manejo de tortugas lora (Lepidochelys olivacea) en Costa Rica. Arhivat în , la Wayback Machine.