Țesut erectil

În lumea de astăzi, Țesut erectil a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței sale la locul de muncă sau importanței sale în dezvoltarea personală, Țesut erectil a captat atenția unui public larg. Pe măsură ce continuăm să avansăm în secolul 21, interesul și curiozitatea față de Țesut erectil par să crească, ceea ce ne face să explorăm și să înțelegem în continuare toate aspectele legate de acest subiect. În acest articol, vom aprofunda în diferitele aspecte ale Țesut erectil, vom analiza relevanța acestuia în diferite contexte și vom explora impactul său astăzi.

Secțiunea prin corpul cavernos al penisului în stare de repaus:
a - trabecula; b - spații cavernoase; c - secțiune transversală prin fascicule musculare

Țesutul erectil (țesut cavernos) este un tip de țesut alcătuit din numeroase cavități vasculare, capabile să se umple cu sânge, delimitate de pereți compuși din vase sangvine, fibre musculare și conjunctive.[1] Astfel, țesuturile erectile se remarcă prin capacitatea de a se mări în dimensiuni în rezultatul acumulării sângelui în cavități speciale sau prin dilatarea vaselor sangvine.[2]

Organele genitale

Articole principale: Clitoris, Bulb vestibular și Penis

Țesut erectil este prezent în corpii cavernoși și spongioși ai clitorisului (inclusiv ai bulbilor clitoridieni) și penisului.[1] Sub acțiunea excitației sexuale, în spațiile lacunare (cavernele) ale țesutului erectil se acumulează sânge ce determină umflarea corpilor cavernoși, proces denumit tumescență. Tumescența organelor erectile determină erecția clitorisului la femeie și, respectiv, a penisului la bărbați.[2]

Spre deosebire de corpii cavernoși care devin turgescenți și rigizi, fluxul sângelui în corpii spongioși este mai redus. Această prezint o importanță pentru bărbați, fiindcă corpul spongios previne comprimarea uretrei de către corpii cavernoși, permițând ejacularea spermei.

La femeie, dilatarea corpurilor spongioși (reprezentați de bulbii clitoridieni) strâmtorează intrarea în vagin, favorizând atașarea intimă a pereților vaginali și a penisului în timpul actului sexual.[3]

Alte organe

Țesutul erectil se întâlnește în alcătuirea tunicii mucoase a cavității nazale ce prezintă plexuri venoase care în cazul unor stimulări nervoase se dilată și devin turgescente. De asemenea, proprietăți erectil se manifestă și în unele structuri ale urechii, uretrei și regiunii perianale (plex venos rectal).[1][2]

Vezi și

Referințe

  1. ^ a b c YANG, Claire; J.; COLD, Christopher; et al. Sexually responsive vascular tissue of the vulva Arhivat în , la Wayback Machine.. In: British Journal of Urology, nr. 97 (4), 2006, pp. 766–772. doi:10.1111/j.1464-410X.2005.05961.x. PMID 16536770.
  2. ^ a b c PAPILIAN, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.
  3. ^ MUNTEANU, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5