În acest articol vom examina importanța lui Anastasie Gribanovski în contextul actual. Anastasie Gribanovski a fost subiect de dezbatere și analiză în diverse domenii, fie în politică, tehnologie, știință sau cultură. Relevanța sa este incontestabilă, deoarece are un impact asupra vieții de zi cu zi a oamenilor și a societății în ansamblu. De-a lungul timpului, Anastasie Gribanovski a evoluat, adaptându-se la schimbările și provocările care apar, ceea ce ne determină să reflectăm asupra rolului său în lumea contemporană. În acest sens, ne propunem să explorăm diferitele fațete ale Anastasie Gribanovski, analizând implicațiile sale și propunând posibile soluții sau strategii pentru a face față provocărilor pe care le ridică.
Anastasie Gribanovski | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Bratki(d), RSFS Rusă, URSS ![]() |
Decedat | (91 de ani) ![]() New York City, New York, SUA ![]() |
Înmormântat | Holy Trinity Monastery ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | creștinism ortodox ![]() |
Ocupație | preot ortodox ![]() |
Limbi vorbite | limba rusă[1] ![]() |
Funcția episcopală | |
Premii | orden Sveatogo Aleksandra Nevskogo s meceami Ordinul Sfântul Vladimir |
Modifică date / text ![]() |
Anastasie Gribanovski[2] (în rusă Митрополит Анастасий, pe numele de mirean Aleksandr Alexeevici Gribanovski, în rusă Александр Алексеевич Грибановский; 6 august 1873, satul Bratki, județul Borisoglebsk, Gubernia Tambov - 22 mai 1965, New York) a fost un arhiepiscop ortodox rus al Chișinăului și cel de-al doilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din exil.
Predecesorul său în scaunul episcopal de la Chișinău a fost Platon Rojdestvenschi. Pe 14 iunie 1918 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a destituit din funcția de arhiepiscop de Chișinău. În urma presiunii autorităților române s-a refugiat la Belgrad, împreună cu cei doi episcopi vicari ai săi. În locul său, Sinodul de la București l-a ales pe Gurie Grosu.
Alungarea arhiepiscopului Gribanovski de la Chișinău a dus la contenciosul bisericesc româno-rus, care durează până în prezent.
În anul 1936 a devenit al doilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din exil.