Armata a 7-a (RSFSR)

În articolul de astăzi vom vorbi despre Armata a 7-a (RSFSR), un subiect care a captat atenția multora în ultima vreme. Armata a 7-a (RSFSR) este un subiect foarte larg și relevant în societatea de astăzi, deoarece are un impact asupra diferitelor domenii ale vieții de zi cu zi. În acest articol vom explora diferitele aspecte legate de Armata a 7-a (RSFSR), de la originea și evoluția sa până la influența sa asupra culturii și vieții oamenilor. În plus, vom analiza importanța acesteia în contextul actual și modul în care a stabilit un trend în diferite domenii. Suntem siguri că acest articol vă va oferi informații valoroase și vă va ajuta să înțelegeți mai bine relevanța și impactul Armata a 7-a (RSFSR) în societatea actuală.

Armata a 7-a a fost o unitate militară operativă a Armatei Roșii a Muncitorilor și Țăranilor (Armata Roșie), care a fost formată în timpul Războiului Civil Rus și a intervenției aliaților în Rusia.

Prima formare

Istoric

Armata a 7-a a fost formată prin ordinul Sovietului Militar Revoluționar al Frontului de Nord de la 1 noiembrie 1918, în temeiul directivei din 30 octombrie 1918, din părți ale fostului grup Oloneț, ale Diviziei 2 Infanterie din Petrograd și Diviziei de Infanterie din Pskov. A funcționat ca parte a Frontului de Nord, iar după desființarea acestuia (directiva comandantului nr. 795/12 februarie 1919) a intrat în componența Frontului de Vest.

Prin hotărârea Sovietului Militar Revoluționar din 22 noiembrie 1918 Armata a 7-a a fost subordonată operațional Flotei din Marea Baltică și cetății Kronstadt.

Prin ordinul Frontului de Vest nr. 0752 din 29 decembrie 1918 o parte din Armata a 7-a a fost preluată de Grupul de Armate Letonia, instituit prin ordinul comandamentului militar din 8 decembrie 1918. Prin ordinul Sovietului Militar Revoluționar din 4 ianuarie 1919, grupul s-a transformat în Armata Letoniei Sovietice și a fost subordonat comandantului suprem.

Prin ordinul armatei nr. 2 din 20 februarie 1919 a fost creat Grupul de Apărare a Petrogradului în scopul de a întări apărarea istmului Carelia și a cetății Kronstadt. A fost desființat prin ordinul armatei nr. 144 din 14 aprilie 1919.

Sediul armatei a fost la Novgorod (decembrie 1918 — iulie 1919), Dețkoe Selo (august — octombrie 1919) și Petrograd (octombrie 1919 — februarie 1920).[1]

Componența

Armata a inclus:

  • Statul Major (sediul central);
  • Divizia 1 Infanterie (noiembrie 1918 — august 1919)
  • Divizia 2 Infanterie (iulie — decembrie 1919)
  • Divizia 2 Infanterie Petrograd (noiembrie 1918)
  • Divizia 2 Infanterie Novgorod (noiembrie 1918 — ianuarie 1919)
  • Divizia 6 Infanterie (noiembrie 1918 — februarie 1920)
  • Divizia 10 Infanterie (februarie — iulie 1919, septembrie 1919 — februarie 1920)
  • Divizia 19 Infanterie, fosta grupă Oloneț (noiembrie — decembrie 1918, ianuarie — august 1919)
  • Divizia 19 Infanterie, fosta grupă Luga (august — septembrie 1919, ianuarie — februarie 1920)
  • Divizia 55 Infanterie (fosta unitate kareliană; noiembrie 1919 — februarie 1920)
  • Divizia 56 Infanterie (noiembrie 1919 — februarie 1920)
  • Divizia de Infanterie Pskov (noiembrie 1918)
  • Divizia de Infanterie Estonă (iunie — iulie 1919)

Echipa de comandă

Comandanți:

  • 01.11.1918 — 28.11.1918 Evgheni Andreevici Iskrițki
  • 28.11.1918 — 05.12.1918 Evgheni Matveevici Golubințev
  • 05.12.1918 — 27.01.1919 Nikolai Vladimirovici Henrikson
  • 27.01.1919 — 01.07.1919 Aleksandr Kondratievici Remezov
  • 01.07.1919 — 26.09.1919 Mihail Stepanovici Matiasevici
  • 26.09.1919 — 17.10.1919 Serghei Dmitrievici Harlamov
  • 17.10.1919 — 17.11.1919 Dmitri Nikolaevici Hadiojnîi
  • 17.11.1919 — 10.02.1920 Serghei Ivanovici Odințov

Membrii Sovietului Militar Revoluționar:

  • 01.10.1918 — 21.01.1919 Mihail Iosifovici Rozen.
  • 19.11.1918 — 03.12.1918 Serghei Petrovici Națarenus
  • 19.11.1918 — 29.03.1919 Semion Petrovici Voskov
  • 22.11.1918 — 05.01.1919 Ivan Aleksandrovici Tomașcevici
  • 09.12.1918 — 05.05.1919 Boris Pavlovici Pozern
  • 30.01.1919 — 28.05.1919 Ivan Ivanovici Lepse
  • 11.02.1919 — 10.02.1920 Vladimir Sergheevici Șatov
  • mai 1919 Moisei Markovici Haritonov
  • 25.05.1919 — 28.06.1919 Ivan Ivanovici Mejlauk
  • 28.06.1919 — 30.09.1919 Arkadi Pavlovici Rozengolț
  • 14.07.1919 — 26.11.1919 Grigori Evseevici Zinoviev
  • 05.10.1919 — 17.11.1919 B. S. Kozlovski
  • 06.10.1919 — 17.12.1919 Nikolai Ilici Podvoiski
  • 23.10.1919 — 10.02.1920 Mihail Mihailovici Lașcevici
  • 22.12.1919 — 22.01.1920 S. P. Medvedev

Șefi de stat major:

  • 01.11.1918 — 08.11.1918 Vasili Evghenievici Mediokritski
  • 08.11.1918 — 25.12.1918 Vladimir I. Șișkin
  • 25.12.1918 — 08.05.1919 Mihail Viktorovici Țîgalski
  • 08.05.1919 — 05.07.1919 C. N. Golubev
  • 05.07.1919 — 30.09.1919 Vladimir Ialmarovici Lindekvist (trădător)
  • 30.09.1919 — 17.10.1919 Aleksandr A. Liutov
  • 17.10.1919 — 14.11.1919 Leonid K. Aleksandrov
  • 14.11.1919 — 31.12.1919 Serghei Dmitrievici Harlamov
  • 31.12.1919 — 27.01.1920 Mihail Mihailovici von Enden
  • 27.01.1920 — 10.02.1920 Vladimir Nikolaevici Zarubaev

Comisari:

  • ??.??.1919 — 09.02.1920 Ivan Nikitici Demenev

A doua formare

Prin ordinul Sovietului Militar Revoluționar din 10 aprilie 1920, Armata a 7-a a fost reînființată la 15 aprilie 1920, a fost restaurată. Prin ordinul Sovietului Militar Revoluționar din 3 decembrie 1920, comanda armatei a acționat în consens cu comanda Districtului Militar Petrograd. Armata nu a purtat lupte.

Componența

Armata a inclus:

  • Statul Major (sediul central);
  • Divizia 1 Infanterie (aprilie — iulie 1920)
  • Divizia 6 Infanterie (februarie — mai 1920)
  • Divizia 12 Infanterie (septembrie — octombrie 1920)
  • Divizia 13 Infanterie (iunie — septembrie 1920)
  • Divizia 18 Infanterie (aprilie — mai 1920)
  • Divizia 19 Infanterie, fosta grupă Luga (februarie — aprilie 1920)
  • Divizia 43 Infanterie (august — decembrie 1920)
  • Divizia 54 Infanterie (aprilie — iunie 1920)
  • Divizia 55 Infanterie (fosta unitate kareliană; februarie — august 1920)

Echipa de comandă

Comandanți:

  • 15.04.1920 — 30.07.1920 Serghei Ivanovici Odințov
  • 30.07.1920 — 25.08.1920 Mihail Mihailovici Lașcevici
  • 25.08.1920 — 03.12.1920 Vladimir Nikolaevici Zarubaev

Membrii Sovietului Militar Revoluționar:

  • 15.04.1920 — 03.12.1920 Vladimir Sergheevici Șatov
  • 15.04.1920 — 31.08.1920 Mihail Mihailovici Lașcevici
  • 25.08.1920 — 03.12.1920 Grigori Eremeevici Evdokimov
  • 25.07.1920 — 03.12.1920 B. A. Semionov
  • 10.10.1920 — 03.12.1920 Dmitri Nikolaevici Avrov

Șefi de stat major:

  • 15.04.1920 — 25.09.1920 Vladimir Nikolaevici Zarubaev
  • 25.09.1920 — 07.10.1920 Grigori Aleksandrovici Pliușcevski-Pliușcik
  • 07.10.1920 — 03.12.1920 L. N. Rostov

A treia formare

Armata a fost formată pentru a treia oară la 5 martie 1921, în legătură cu Rebeliunea din Kronstadt. După înăbușirea rebeliunii la 10 mai 1921, armata a fost desființată, iar trupele au fost transferate în Districtul Militar Petrograd.

Componența

Armata a inclus:

  • Statul Major (sediul central);
  • Divizia 11 Infanterie (martie — aprilie 1921)
  • Divizia 27 Infanterie (martie 1921)
  • Divizia 43 Infanterie (martie — mai 1921)
  • Divizia de Infanterie Consolidată (martie 1921)

Lupta

Armata a 7-a a concentrat forțele militare ce au avut misiunea de a înăbuși Rebeliunea din Kronstadt. Primul asalt asupra fortăreței a avut loc la 8 martie 1921. După aceea, armata a fost mult întărită și a ajuns la aproximativ 45.000 de militari. În noaptea de 17 martie, trupele armatei a 7-a au început o nouă ofensivă la Kronstadt, iar în dimineața următoare au pătruns în oraș. Ca urmare, rebelii au fost învinși definitiv la 18 martie.

Echipa de comandă

Comandanți:

Grupul de Nord:

  • 05.03.1921 — 10.05.1921 Evgheni Sergheevici Kanzanski
Foto

Membrii Sovietului Militar Revoluționar:

  • 05.03.1921 — 10.05.1921 Grigori Eremeevici Evdokimov
  • 05.03.1921 — 10.05.1921 B. A. Semionov
  • 05.03.1921 — 19.03.1921 Dmitri Nikolaevici Avrov

Grupul de Nord:

  • 05.03.1921 — 10.05.1921 Evgheni Ilici Weger[2]

Șefi de stat major:

  • 03.03.1921 — 10.05.1921 A. M. Peremîtov

Note

  1. ^ Центральный государственный архив Советской армии. В двух томах. Том 1. Путеводитель. 1991.
  2. ^ М. Якупов, Трагедия полководцев, 1992 г. стр. 109

Bibliografie