Bertrade de Montfort

Bertrade de Montfort
Date personale
Născută	c. 1070
Decedată	14 februarie 1117 (c. 47) Abația Fontevraud, Saumur Val de Loire⁠(d), Franța
Înmormântată	abbaye Notre-Dame-des-Hautes-Bruyères]
Părinți	Simon I de Montfort Agnes, contesă de Evreux
Frați și surori	Isabel of Montfort] Amaury II de Montfort] Simon II de Montfort] Amaury III de Montfort​ Richard de Montfort] Guilliaume de Montfort]
Căsătorită cu	Foulque al IV-lea, Conte de Anjou Filip I al Franței
Copii	Foulque d'Anjou Filip de Franța Fleur de Franța Cécile de Franța
Religie	creștinism
Ocupație	aristocrat
Limbi vorbite	limba franceză
Apartenență nobiliară
Titluri	conte regină
Familie nobiliară	Casa de Montfort
Regină consort a francilor
Domnie	1092–1108
Modifică date / text

Bertrade de Montfort (c. 1070 – 14 februarie 1117) a fost fiica lui Simon I de Montfort și a soției acestuia, Agnes, contesă de Evreux. Fratele ei a fost Amaury de Montfort.

După ce a pierdut-o pe mama sa, apoi pe tatăl ei în 1087, tânăra Bertrade a fost încredințată unchiului ei Guillaume, conte d'Évreux. De o mare frumusețe, mâna ei a fost cerută de Foulque al IV-lea (1042 - 1109) conte d’Anjou, care era cu treizeci de ani mai în vârstă. Foulque îi obține mâna ca rezultat al negocierilor și după ce a divorțat de soția lui precedentă pe motiv de consangvinitate.^[1] Căsătoria dintre Bertrade și Foulque a avut loc în 1089, după ce contele de Anjou a suprimat revolta din Manceaux.

Bertrade l-a născut pe Foulque al V-lea (1092-1144), viitor conte d'Anjou și de Maine și rege al Ierusalimului (din 1131 până în 1144). Scriitorul și istoricul francez Ivan Gobry vorbește și de o fiică, Berthe, căsătorită cu Conan, duce de Bretania, însă Conan al III-lea de Bretania, singurul care ar fi putut corespunde cronologic, era nepotul lui Foulque al IV-lea (mama lui Ermengarde d'Anjou era fiica lui Fulk și a Hildegarde de Baugency).

Filip I (n. 1052 - d. 1108), rege al Franței și-a închis prima soție, Berthe de Frise, într-o mănăstire a castelului de Montreuil, care constituia mare parte din zestrea ei, cu scopul de a o repudia și de a se recăsători. El intenționa să se căsătorească cu Emma, fiica contelui Roger I al Siciliei. Istoricii au susținut că Bertrade a făcut să-i parvină regelui un mesaj prin care-i spunea că mariajul ei cu Foulque era nul deoarece soția lui anterioară era în viață și că ea este dispusă să se căsătorească cu Filip. Regele, atras de frumusețea ei, a acceptat și a trimis un detașament de ofițeri pentru a o aduce la Paris. În orice caz, cronica din 1092 menționează laconic "anul în care Filip a luat-o de soție pe Bertrade, soția contelui Foulque d'Anjou."

Yves, episcop de Chartres, s-a opus planului de căsătorie. El a protestat puternic împotriva acestui dublu adulter și nu a participat la nuntă. Filip și Bertrade s-au căsătorit la 15 mai 1092, în ciuda faptului că ambii aveau soți în viață. Regele era atât de îndrăgostit de Bertrade încât a refuzat s-o părăsească chiar sub amenințarea excomunicării. Papa Urban al II-a l-a excomunicat în 1095 și Filip a fost împiedicat să ia parte la Prima Cruciadă. Surprinzător, Bertrade i-a convins pe Filip și Foulque să devină prieteni.

Filip și Bertrade au avut trei copii:

• Filip de Franța (1093 - 1133), conte de Mantes, căsătorit cu fiica lui Gui II de Montlhéry.
• Fleur de Franța (1095 - 1119)
• Cécile de Franța (1097 - 1145), căsătorită cu Tancred de Taranto, principe de Galileea și regent al Principatul de Antiohia; s-a recăsătorit cu Pons de Toulouse, conte de Tripoli.