Biserica de lemn din Ceișoara
Fără îndoială, Biserica de lemn din Ceișoara este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Relevanța și semnificația sa au generat un interes profund pentru a descoperi mai multe despre acest subiect și a explora diferitele sale fațete. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Biserica de lemn din Ceișoara a fost subiect de dezbatere, reflecție și analiză de către experți și fani deopotrivă. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Biserica de lemn din Ceișoara, examinând influența acestuia în diverse domenii și evoluția sa în timp. Fără îndoială că Biserica de lemn din Ceișoara este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care continuă să trezească un mare interes și astăzi.
Biserica de lemn din Ceișoara, comuna Ceica, județul Bihor, datează din secolul XVIII (1734)[1]. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01128.[2]
Istoric și trăsături
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" din Ceișoara a fost construită în anul 1734 și renovată în 1834, când a fost și repictată. Pomelnicul din absidă spune că biserica s-a zugrăvit cu cheltuiala lui Iosif Popa și soției sale Maria. Nu există însă nici o inscripție cu numele zugravilor sau meșterilor lemnari. În anul 1936 biserica a primit învelitoare de țiglă la navă și de tablă la turn. Nava, lungă doar de 10 metri, are naosul boltit, semicilindric, iar absida nedecroșată, de plan trapezoidal, boltită tronconic. Biserica este înconjurată în exterior de un brâu median, aripile consolelor au profiluri rotunjite, iar ancadramentul ușii naosului este împodobit cu rozete. În interior meșterul lemnar a întărit structura prin arcuri dublou în intrados, la care se adaugă grinda-tirant ce leagă pereții longitudinali ai naosului, ornamentate în relief, printr-o suită ritmată de motive lobate. Bolta reînnoita a naosului nu are pictură, dar cea a absidei este împodobită cu motive stelare, iar pereții cu portretele „Sfinților Părinți". Iconostasul este pictat pe pânză maruflată. Patru icoane pe lemn, din care una cu inscripție slavonă, și multe țesături, împodobesc interiorul edificiului.
Bibliografie
- Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradiei" de Dr. Ioan Godea și Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978
Legături externe
Note
- ^ Lăcașuri de cult din România
- ^ Godea, Ioan (). Monumente istorice bisericesti din eparhia Oradea, jud. Bihor, jud. Sălaj, jud. Satu- Mare. Oradea. p. 70 - 72.
