În articolul prezentat mai jos, subiectul Biserici de lemn din Maramureș va fi discutat în detaliu și exhaustiv. Biserici de lemn din Maramureș este un subiect care a generat un mare interes în diferite domenii, iar relevanța sa a crescut în ultimii ani. Pe parcursul acestui articol vor fi analizate diverse aspecte legate de Biserici de lemn din Maramureș, de la originea și evoluția sa până la implicațiile sale în societatea actuală. Se va face un tur al diferitelor perspective și abordări care au fost propuse în jurul Biserici de lemn din Maramureș, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect. În plus, vor fi examinate provocările pe care le prezintă Biserici de lemn din Maramureș în prezent și vor fi oferite posibile strategii și soluții pentru a le aborda în mod eficient.
Bisericile de lemn din Maramureș | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
![]() Biserica de lemn din Budești Josani | |
Țara | ![]() |
---|---|
Unitate administrativă | Maramureș, România ![]() |
Tip | cultural,istoric |
Criterii | (iv) ![]() |
Referință | 904 |
Anul | 1999 (Sesiunea a 23-a) |
Poziția geografică | |
Coordonate | 47°49′10″N 24°03′21″E / 47.8194°N 24.0558°E ![]() |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text ![]() |
Bisericile de lemn din regiunea Maramureș se disting între celelalte biserici de lemn din județul Maramureș și dintre bisericile de lemn din Transilvania, însă aparțin aceleiași mari familii de biserici de lemn românești. Acestea se întâlnesc în vechiul Maramureș, o regiune cu o identitate încă puternic definită de limitele sale geografice naturale. În aceste limite este necesar să fie incluse și un număr de biserici aflate de cealaltă parte a râului Tisa, din partea de nord, aflată astăzi în Ucraina. În județul Maramureș de astăzi sunt cuprinse atât bisericile de lemn din Maramureșul propriu-zis cât și cele din Chioar, Lăpuș și Codru (Bisericile din părțile de sud-vest ale județul Maramureș).
Bisericile de lemn ridicate după 1900 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial corespund unui curent arhitectonic de revenire la vechea tradiție din Maramureș. Acestea ar necesita, poate, un articol distinct. Mulți se grăbesc să cuprindă noile biserici de lemn, ridicate după 1989, în aceeași familie cu cele mai vechi, înmulțindu-le numărul și aria de răspândire. Acestea fac parte însă dintr-un fenomen nou ce trebuie tratat într-un alt articol.
Datorită diversității culturale și etnice specifice Maramureșului în veacurile din urmă, în comunitățile rurale din Maramureș se întâlnesc biserici de lemn cu trăsături variate ce necesită discuții separate de cea de față, precum: bisericile de lemn din Verhovina Maramureșului ale rusinilor (rutenilor) și bisericile de lemn din Huțulșcina Maramureșului ale huțulilor de la izvoarele Tisei.
Publicarea într-o revistă din 1866 a unor desene cu o veche biserică maramureșeană din Seini, a produs ecouri în Europa, fiind comparată cu o biserică norvegiană de lemn[1]. La bisericile din nordul Maramureșului se observă influența stilului primelor biserici construite de varegii (vikingii) creștinați și asimilați pe teritoriile Cnezatului Kievean și ale Galiției (Halîciului). Principala trăsătură a bisericilor varegilor, dar și a bisericilor vechi norvegiene și suedeze de lemn era acoperișul multiplu (în trepte) [2] [3] Stilul s-a răspândit, atât în Ucraina, cât și în spațiile muntoase din jurul Carpaților Păduroși, în Polonia, România și Slovacia de astăzi. Bisericile maramureșene au de regulă, acoperișul cu numai două trepte, ca în cazul bisericii din Budești.
Următoarele opt biserici de lemn din județul Maramureș au fost introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în decembrie 1999:
Bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în Maramureșul istoric, cele de la Șurdești și Plopiș sunt în vechea Țară a Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Țara Lăpușului.
Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularității locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.
Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă, prin motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor - ce se susțin pe stâlpi zvelți - simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire, crestare.
Lista bisericilor de lemn conservate, completată cu câteva biserici dispărute (cursiv).
Valea Cosăului | Valea Marei | Valea Izei | Valea Vișeului | În Ucraina |
Lista de biserici de lemn conservate (font normal) și dispărute (font cursiv).
secolul 17 | secolul 18
|
secolul 19
|
Lista de biserici de lemn conservate (în aldine).